și a zis: „În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, și m-a ascultat; din mijlocul locuinței morților am strigat, și mi-ai auzit glasul. (Iona 2:2)
Aceasta este a doua rugăciune a lui Iona, spusă după eliberarea lui din burta peștelui. Însă lucrul foarte interesant este că Iona nu se roagă și îi mulțumește lui Dumnezeu că l-a salvat din burta peștelui, așa cum povestitorul spune în primul verset din acest capitol, ci ceea ce face Iona este să Îl slăvească pe Dumnezeu că l-a salvat din mijlocul locuinței morților (Sheol). Această strâmtorare l-a făcut să înțeleagă un lucru foarte important și anume: mântuirea.
El a înțeles că adevăratul motiv pentru care el trebuie să fie mulțumitor nu era salvarea aceasta fizică din burta peștelui. Marea minune care a avut loc nu era că a rezistat trei zile în burta unui pește, fără ca acizii gastrici să îl intoxice și să îl ardă, ci marea minune a fost aceea că Dumnezeu l-a iertat și l-a mântuit. În ciuda răzvrătirii lui fățișe, în ciuda fugii lui din fața lui Dumnezeu și din calea misiunii pe care a primit-o, Dumnezeu decide să îi mai ofere o șansă, Dumnezeu decide să îl ierte și să îl mântuiască. Iar rugăciunea lui Iona reprezintă această recunoștință față de Dumnezeul dragostei care mântuiește.
Același lucru este adevărat și pentru noi. Cel mai mare dar pe care l-am primit vreodată a fost salvarea și mântuirea noastră din această lume a morții. Este nevoie de o schimbare de perspectivă în viața noastră de credință. Este nevoie să înțelegem faptul că adevărata binecuvântare, adevărata minune, este însăși mântuirea noastră. Iar o dată ce primim în inima noastră acest dar, spune Pavel că „nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” – Romani 8:38-39. Nimeni și nimic nu ne poate lua ceea ce Dumnezeu oferă copiilor Săi. Ești și tu mulțumitor pentru acest dar?
Csiki Csaba Ioan, Pastor – Conferința Transilvania de Sud
