Aproape și în strâmtorare

    și a zis: „În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, și m-a ascultat; din mijlocul locuinței morților am strigat, și mi-ai auzit glasul. (Iona 2:2)

    Dumnezeu a fost gata dintotdeauna ca să-l îndrume și să îl ajute pe Iona. Problema a apărut atunci când Iona nu s-a mai lăsat condus de Dumnezeu. Puțin câte puțin, așa cum știm deja, Iona s-a îndepărtat de Dumnezeu prin alegerile pe care le-a făcut. Să fie sigur că nu mai are de-a face cu El, a fugit, deși puțin probabil că Iona nu știa că Cel de care se ascunde este omniprezent.

    Textul evidențiază două lucruri despre Iona: În primul rând, Iona își dă seama căt de mult înlăturase îndrumările lui Dumnezeu. A lăsat ca sentimentele de siguranță de sine să îi cuprindă inima și încet, încet a ajuns „în strâmtorare”, în „mijlocul locuinței morții”. Acel loc era hotărâtor de viață sau moarte. În cel de-al doilea rând, Iona Îl cheamă, apoi Îl strigă pe Dumnezeu în ajutor. Exprimarea folosită de Iona prin verbele „a chema”, apoi „a striga” arată creșterea intensității rugăciunii pe care o înălța. Realizează că e într-o situație din ce în ce mai critică și are nevoie de ajutor cât mai repede.

    Ei bine, și în viața noastră mai apar situații de strâmtorare (poate un examen, poate o problemă de sănătate, poate o neînțelegere), poate chiar ajungem departe, în „mijlocul” nenorocirilor, cel mai important este să ne dăm seama de starea în care suntem. Trecând la al doilea pas, să chemăm pe Dumnezeu, prin Duhul Său, să ne scape din situația prin care trecem. Și da, dacă va fi nevoie, nu obosi în rugăciunea ta, poți începe să strigi, să te afunzi în dorința de salvare! Însă faptul că deznodământul povestirii lui Iona este unul pozitiv, ne dă credință și speranță că Dumnezeu ascultă și rugăciunea ta și a mea. Dumnezeu aude dorința noastră de a ne lăsa conduși de mâna Lui, iar El răspunde rugăciunii. Descifrează azi starea în care ești. Dacă ceva este în neregulă, cheamă-L pe Dumnezeu în ajutor și El va răspunde!

    Bucur Emima, Mentor – Conferința Muntenia

    Explo
    Exploratorii iubesc oamenii, natura și pe Dumnezeu. Ei își dezvoltă spiritul de aventură prezent în orice adolescent, prin drumeții, îndemânări, hobbyuri în întâlniri săptămânale ale cluburilor. Scopul lor este să-și formeze caractere nobile și personalitatea demnă și utilă familiei, societății și lui Dumnezeu.

    Din aceeași categorie

    Ai grijă! E o capcană!

    Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale, până nu vin zilele cele...

    Cine Ești ?

    Atunci i-au zis: „Dar cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis....

    La umbra Celui atotputernic

    "Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt și se odihnește la umbra Celui atotputernic, zice...

    Dincolo de drame

    "Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca...

    Publicate astăzi

    Ridică-te și mergi mai departe!

    Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.

    De ce cântă păsările din colivie

    Poate în colivia acestei lumi este întuneric, dar eu încă am un cântec pe care trebuie să îl cânt și îl voi cânta. Sper ca acest lucru să te inspire fie să îți găsești vocea, fie să o eliberezi.

    Împărat al cerului

    Hristos a vorbit cu o putere care i-a zguduit pe oameni ca o furtună puternică. „Este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune», dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.” Glasul Lui a sunat ca o trâmbiță în Templu. GÂNDESC MAI DEPARTE Când am simțit și eu indignarea sfântă manifestată de Isus în Templu?

    A mennyei örökség

    „Romolhatatlan, szeplőtelen és hervadhatatlan örökségre, amely a mennyekben van fenntartva számunkra.” (1Pt 1:4)Krisztus éppen tanított,...

    Cine Ești ?

    Atunci i-au zis: „Dar cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis....