Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul? (Marcu 8:36)
Comparația dintre toată lumea aceasta și sufletul unui om se poate privi din două perspective: prima perspectivă mă privește pe mine, pentru a-mi valoriza sufletul în defavoarea strălucirilor acestei lumi, iar a doua perspectivă este din partea lui Dumnezeu, pentru care sufletul omului este principala preocupare.
Ce înseamnă lumea? Lumea are valențe diferite în funcție de vârstă, de cunoaștere, de aspirații și poate cuprinde lucruri tangibile și intangibile. Lucrurile tangibile pot fi case, mașini, bani, obiecte de podoabă, îmbrăcăminte. Lucrurile intangibile pot fi relațiile interumane, nivelurile de putere, plăcerile, aspirațiile educaționale, călătoriile.
Și ce este rău în a avea lucrurile de mai sus sau similare? Nimic rău până la momentul în care ele devin scopul meu în viață, când tot ceea ce fac și toate preocupările mele se focusează pe a avea aceste lucruri sau pentru a trăi respectivele experiențe, pentru a mă bucura doar eu și atât.
Sufletul se poate pierde când mă așez pe mine pe primul loc, când tot ceea ce fac și toate obiectivele vieții mele sunt pentru mine. Cu mult timp în urmă, m-a preocupat să aflu care este scopul vieții mele și misiunea mea în această lume, având tot timpul în minte că finalitatea vieții noastre nu există, ci viața noastră continuă pe Noul Pământ. Și am descoperit că orientarea vieții pentru a adăuga valoare celorlalți, este perspectiva care mă împlinește cel mai mult; astfel am înțeles și am conștientizat versetul biblic din Faptele Apostolilor 20, 35 – „…’Este mai ferice să dai decât să primești.”’
Te provoc să cauți care este scopul tău pe acest pământ, pentru ca sufletul tău să fie câștigat pentru veșnicie.
Daniela Dorcea, Colaborator – Conferința Muntenia
