Bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri”. (Luca 10:20up)
Urma ca în comunitatea noastră să se formeze o grupă de exploratori și să înceapă anul explo. S-a făcut o întâlnire cu toți părinții, în frunte cu instructorul. S-au prezentat obiectivele și scopul întâlnirilor, apoi s-a cerut acordul părinților.
Însă ce a urmat a fost foarte greu de înțeles pentru mine, atunci. La momentul în care s-a pus la punct lista celor ce urmau să participe la întâlnirile explo, eu nu eram trecută. Am fost dezamăgită. Așa după cum fusese prezentat, aveam să pierd o mulțime de lucruri frumoase. Pentru că nu am avut puterea să intervin atunci, am plecat spre casă posomorâtă, fără a putea să răspund vreunei întrebări care mi-a fost adresată, văzându-mi-se fața supărată.
Când am ajuns acasă, mama, care cu siguranță știa de ce sunt supărată, mi-a făcut o promisiune:
– Peste 2 luni vei putea merge și tu, după ce îți vei serba ziua de naștere și vei împlini suficienți ani ca să poți participa.
– Doar două luni? Am întrebat eu cu fața mult mai luminată.
– Da, doar 2 luni. Mi-a răspuns mama cu vocea ei caldă, dar sigură de ceea ce spunea.
Deodată am început să radiez de fericire. Nu aveam de așteptat prea mult și puteam să fac parte din grupa celor înscriși.
Mare mi-a fost surprinderea, când mama mi-a spus, după câteva zile, că a vorbit cu instructorul și că mă va primi chiar de săptămâna următoare la întâlnirile explo. A fost extraordinar că așteptarea a fost atât de scurtă și că am putut să mă bucur de întâlnirile explo mai devreme.
Oare nu cumva, acum, tu ai un motiv de bucurie? Da, și faptul că ești trecut pe lista exploratorilor este un motiv de bucurie.
Însă, motivul cel mai impresionant de bucurie pe care îl ai este că numele tău e scris în ceruri.
Lasă astăzi să se vadă pe fața ta bucuria venită de sus.
Emima Bucur, Mentor – Conferința Muntenia
