„În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți”. (Fapte 4:12)
La 1 Ianuarie 1913 se deschide în America serviciul de coletărie al poștei de stat (sunt acceptate colete peste 2 kg dar nu mai mult de 23 kg). Această decizie a oferit americanilor acces la tot felul de bunuri și servicii, însă a avut și rezultate neprevăzute. Pentru că între 1913 și 1915 regulile erau neclare cu privire la conținutul pachetelor iar o călătorie cu trenul era foarte scumpă, părinții au ales să-și trimită copiii prin poștă. Apar în ziarele vremii copii trimiși chiar 1200 km, cu timbrul prins de haină și care din fericire au ajuns cu bine la destinație.
Cel mai cunoscut exemplu este al micuței May Pierstorff, în vârstă de 4 ani, care a fost trimisă de părinți pe data de 19 februarie 1914 cu poșta la bunici, aproximativ 120 de km, pentru 53 cenți. Aflând aceasta, directorul serviciului de mesagerie a interzis imediat angajaților să mai accepte ființe umane. La fel ca May și noi călătorim prin lume având atașat un timbru: viața oferită de Dumnezeu, și o destinație: veșnicia.
Rut este un astfel de exemplu; o tânără din Moab, atrasă de Dumnezeul evreilor și care alege să plece din țara ei, de lângă rude, obiceiuri, și să meargă în Israel. Naomi stăruie de ea să se întoarcă, să rămână în Moab. Dar răspunsul ei din versetul de astăzi, ne arată cât de hotărâtă e să meargă în Israel, la acel Dumnezeu deosebit pe care l-a cunoscut. Rut a ales și a păstrat destinația corectă, indiferent ce spuneau sau făceau alții.
Fiecare avem un timbru și o destinație: veșnicia. Însă din nefericire, putem fi influențați de cei din jur să ne îndreptăm spre altele ce par mai populare, mai ușor de atins. Nu-ți schimba destinația. Uită-te cine a plătit călătoria și mergi hotărât spre cer. Arată-le celor din jur care este destinația ta. Și Dumnezeu te va purta pe mâini ca tu să ajungi în siguranță acasă.
Dragoș Apostol, Pastor – Conferința Moldova
