„Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, cari sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu.” (Galateni 6:1)
În timp ce mergea pe drum, un om a văzut în livada cuiva un pom cu mere deosebit de mari, roșii. Văzând omul că nu e nimeni prin preajmă, s-a hotărât să se cațăre pe gard, să treacă de o băltoacă mare și să-și ia câteva mere. Și-a rupt haina într-un ghimpe al gardului și de tulburat, a uitat de băltoacă, s-a murdărit, iar când a ajuns sub pom, și-a luat fructe, dar nu mai era așa entuziasmat văzându-se cu haina ruptă și murdar. Cum sta el așa plângându-și de milă, apare în livadă stăpânul casei care i-a zis:
– Bine omule, trebuia să te muncești atâta pentru câteva mere? Și nu înțeleg de ce le-ai luat pe furiș? Dacă băteai la mine la poartă și cereai câteva mere, ți-aș fi dat cu drag. Acum, hai în casă să te speli și să te odihnești, apoi îți vei vedea de drum. 2 oameni diferiți. Nu mi-aș fi dorit să fiu în pielea călătorului prins sub pom. Vreau să îi ajut pe cei greșiți să se corecteze și pentru a face asta, Domnul ne învață că e posibil doar cu un spirit blând și liniștit, purtând blândețea lui Hristos. Vorbirea trebuie să fie modestă și înălțătoare.
Când Domnul Isus este venit în inimă, asemănarea cu El va fi descoperită în viața noastră. Iubirea față de Isus se va manifesta în iubirea față de oameni. Ea nu este schimbătoare, nici oscilantă, ci calmă, profundă și puternică. A fii blând nu înseamnă să dai dovadă de slăbiciune, ci înseamnă să te comporți cu bunătate și amabilitate, dând dovadă de calm, respect de sine și autocontrol. El însuși ne spune: ,,Învățați de la Mine căci Eu sunt blând și smerit cu inima „.
Iuliana Pogăcean, Ghid Asistent – Conferința Transilvania de Sud
