Dar acum lăsați-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmășie, de răutate, de clevetire, de vorbele rușinoase, cari v-ar putea ieși din gură. (Coloseni 3:8)
De câte ori se întâmplă că ne certăm cu părinții noștri? Și de câte ori ne supărăm pe ei, fiindcă credem că nu ne înțeleg?
Odată, am auzit o întâmplare despre o fată care avea 17 ani și aproape în fiecare zi s-a certat cu părinții ei. Într-o zi fata venise foarte supărată de la școală, pentru că s-a certat cu prietenul ei. Nu a vrut să le spună părinților ce s-a întâmplat, fiindcă credea că nu o vor înțelege. Însă când a sosit acasă mama ei, a observat că fata nu se simte bine, a întrebat-o și nu a lăsat-o până când nu i-a spus totul.
După acesta, părinții i-au spus să nu se mai gândească la asta că se vor întâmpla lucruri și mai rele. Ea s-a supărat și s-a mutat de acasă la o prietenă. Când a ieșit pe ușă, a spus că nu o să se mai întâlnească niciodată cu ei.
Așa au trecut anii… Într-o zi verișoara ei a sunat-o și i-a spus că tatăl ei suferise un infarct și decedase. Ea și-a adus aminte de toate lucrurile, cum s-a certat cu el și ce i-a spus ultima dată când l-a văzut. Acum, pentru prima dată a simțit un dor mare față de părinții ei. Fata a căzut in depresie profundă. După un timp, și-a pus viața la punct și s-a dus să-și ceară iertare de la mama ei.
Probabil că nu se vor sfârși toate certurile astfel, dar să ne gândim că părinții noștri suferă foarte mult pentru fiecare ceartă și niciodată nu știm ce se va întampla în viitor.
,,Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase care v-ar putea ieşi din gură.” (Col. 3. 8)
Tobias Renata, Explorator – Conferința Transilvania de Nord
