Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea; ci fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție. (1 Timotei 4:12)
Una dintre cele mai frustrante experiențe pentru un copil (și perioada se poate întinde până în adolescență sau chiar prima tinerețe) este atunci când, știind că ai dreptate, având argumente și dovezi, nu ești crezut! Gestul în sine poate avea două cauze:
1. Fie tu ai adus lucrurile în acest punct, prin purtarea ta încumetată, prin repetate încercări de a te justifica și a ieși „basma curată”, încât ceilalți nu mai pun preț pe vorbele tale, considerându-le simple elucubrații;
2. Fie cel căruia încerci să-i atragi atenția, într-un anume fel este sceptic (apropos, astăzi este ziua internațională a celor sceptici!!!), cu atât mai mult cu cât are de a face cu un… puști, „neînțărcat”, care trebuie încă să mai învețe!
Dacă te afli în scenariul 1, lucrurile sunt puțin mai dificile, adică vei avea nevoie de multă rugăciune, de o influență divină așezată peste duhul tău umilit și dornic de schimbare. Ceea ce, ca și caracteristică negativă, ai repetat și care ți-a intrat în „felul de a fi” trebuie, cu răbdare, dezburuienat cât mai curând. Fiecare clipă poate să însemne un pas ce poate fi prea departe…
Despre scenariul 2 vorbește versetul de astăzi. Dacă vorbirea și purtarea ta sunt în curăție și dragoste, dacă ești încredințat că Dumnezeu ar aproba purtarea ta, pentru că a fost din inimă și cu bune intenții, atunci problema nu-ți mai aparține. Este modul minunat al lui Dumnezeu de a rezolva dilemele: a pus o Cruce, ca loc de întâlnire și de „răstignire” a lor.
Despre Hristos stă scris că a impresionat pe cărturarii templului încă din fragedă pruncie. Și, ce ironie, poate aceiași care au fost marcați de capacitățile lui spirituale, peste ani se găseau în mijlocul huiduitorilor: „Răstignește-L!” Isus, Adevărul, a fost disprețuit. Nu face și tu aceeași greșeală. Primește-L și acceptă-L!
Ureche Dinu, Ghid – Conferința Transilvania de Nord
