Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea; ci fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție. (1 Timotei 4:12)
De ce oare este scris cuvântul „tinerețea” și nu „copilăria” sau „bătrânețea”? Orice parte a vieții este foarte importantă și în oricare dintre ele poți avea diverse neplăceri. Multe lucruri pe care le faci când ești copil, le uiți. Ele au o amprentă asupra ta, însă datorită uitării ele sunt foarte puțin prezente în restul vieții. Activitățile și obiceiurile de la bătrânețe sau din perioada vârstei de adult sunt bine croite, sunt deja pe un făgaș pe care le poți gestiona doar în cadrul acestuia.
Însă, tinerețea este cea mai vulnerabilă. Fiind la această vârstă, ai o mulțime de întrebări, posibilități și curiozități. Aceasta este perioada în care faci cele mai multe alegeri care va influența întreg parcursul vieții. Acesta este unul din motivele pentru care ți se atrage atenția, în mod special, la această parte a vieții. În continuare, textul spune „să fii o pildă pentru credincioși: – în vorbire (spune cuvinte doar de încurajare și apreciere) – în purtare (fă acele fapte pe care, peste 20 sau 30 de ani, nu le vei regreta) – în dragoste (iubește-L pe Isus, iar apoi vei ști cum să procedezi și cu cei din jur) – în credință (pune în practică învățăturile primite) – în curăție (respectă-ți sănătatea și valorile).
Înainte să închei, vreau să-ți sugerez ceva: „Dacă nu ai un bătrân, să-ți cumperi”. Da, s-ar putea să te ajute, în înțelegerea profunzimii textului referitor la „tinerețe”, una sau mai multe discuții cu un bătrân. Lasă-te condus azi, în tinerețea ta, de Dumnezeu, pentru a putea fi o pildă pentru alții.
Emima Bucur, Mentor – Conferința Muntenia
