Totul este curat pentru cei curați; dar pentru cei necurați și necredincioși, nimic nu este curat: până și mintea și cugetul le sunt spurcate. (Tit 1:15)
Imaginea din critica literară cu cel mai puternic impact pentru mine, a fost expunerea lui Titu Maiorescu despre „forma fără fond” – o să studiezi această teorie la liceu! Sfârșitul anilor 1800 era marcat de cultura agrară în România. Însă, tinerii cu posibilități care au studiat în străinătate (Paris, Sorbona, Padova, Viena…) iau contact cu tendințele și standardele europene și vin înapoi în țară cu gândul la mari reforme.
Astfel, încep să se construiască biblioteci, se deschid expoziții de artă, muzee, școli de literatură sau academii. Demersul e nobil, dar problema e spinoasă!
Criticul Maiorescu amendează euforia tinerilor, argumentând că accentul trebuie să fie pus pe fond, nu pe aparențe! Nu poți deschide un muzeu dacă nu ai obiecte de expus! Nu poți inaugura o bibliotecă în lipsa cărților! Reforma trebuia să cucerească mentalitatea românilor, urmând ca abia apoi să producă centre de cultură! Religia a fost mereu în pericolul de a se limita la forme.
Din cauza aceasta, de-a lungul istoriei s-a dovedit în multe momente, a fi mai degrabă o dezamăgire, sau „praf în ochi”! Direcția, însă, a fost trasată de Dumnezeu încă de la început. „Omul se uită la ce izbește ochii, dar Dumnezeu se uită la inimă.” Așa cum omul nu este doar carne, la fel credința nu constă doar în forme! Dacă nu pui accent ca „totul” să fie curat (în primul rând interiorul, gândirea!) tot ce vei face, va fi pătat! Dacă izvorul este curat, apa va da viață! Dacă nu…reversul.
În continua luptă dintre bine și rău nu te baza pe oameni sau manifestări ce par a fi corecte. Ai grijă ca inima ta să fie a Lui! Astfel vei produce doar artă cerească! Reforma adevărată se petrece la nivelul minții. Acolo trebuie să fie construit Chipul lui Dumnezeu!
Adrian Dorgo, Director Tineret – Conferința Transilvania de Nord
