Să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. (Evrei 13:5)
Cuvântul „generozitate” în latină înseamnă „de viță nobilă”. Despre generozitate învățăm încă de mici copii. Când ne naștem, intrăm în această lume cu mâinile goale și complet neajutorați. Numai datorită Tatălui ceresc și a generozității părinților am ajuns ceea ce suntem. Pelicanul este un exemplu extraordinar de generozitate. Întotdeauna el dăruiește respect partenerului. Atunci când se apropie de cuib, își salută cu o plecăciune a capului, surata. Grija și protecția ouălor de razele soarelui, de răcoare sau de alte păsări lacome, își merită tot respectul.
După clocirea ouălor, puii sunt hrăniți cu multă generozitate. Ei mănâncă atât de mult, încât atunci când părăsesc cuibul, ajung să cântărească cu 20% mai mult decât părinții lor. Pelicanii dăruiesc și altora, chiar și dușmanilor.
Odinioară, pescarii leneși obișnuiau să prindă un pelican și să-l lege de un țăruș cu o sfoară de picior. Când alți pelicani zăreau pe unul de-al lor în nevoie, îi aruncau din zbor pește pentru a se putea hrăni. Deși vedeau că peștele era luat de pescar, pelicanii continuau să arunce prizonierului cât timp acesta rămânea legat de țăruș. Un pelican prinde pește scufundându-se în apă, cu ciocul deschis, lăsând să i se umple punga atașată de cioc cu aproape 10 litri de apă. Ca să poată înghiți peștele, pelicanul trebuie să lase să se scurgă apa. De multe ori, vreun pescăruș lacom îi fură prada din cioc. Cu toate că un astfel de comportament ar trebui pedepsit, pelicanul nu ripostează și nici nu încearcă să se răzbune. El continuă răbdător să prindă și mai mult pește, chiar dacă, de multe ori, sfârșește să hrănească un alt pescăruș.
Să nu uităm că Tatăl nostru Cel Ceresc este sursa binecuvântărilor noastre. Făgăduința că nu vom fi uitați și părăsiți de El ne aduce aminte că suntem de viță nobilă. Fii binecuvântat!
Eduart Tilihoi, Pastor – Conferința Moldova
