Și dragostea stă în viețuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblați, după cum ați auzit de la început. (2 Ioan 1:6)
În a doua sa epistolă, Ioan ne lasă o moștenire ciudată pentru modul în care înțelegem noi viața. De fapt, toată Biblia, vorbind despre dragoste, o încadrează în spectrul legii! Întrebarea justă ce se ridică este: cum este posibil ca dragostea să fie identificată ca fiind o poruncă, din moment ce dragostea este expresia libertății absolute (fără restricții, deci!), iar porunca, elementul cheie al ascultării forțate? Samson știe cel mai bine că cele două nu pot fi alăturate. „Ia-mi-o ,căci îmi place” a zis el. Însemnând că dragostea este mai tare decât porunca! Dar este, oare, Samson exemplul desăvârșit?
Necredinciosul Napoleon, în timpul exilului pe insula Elba, probabil într-un moment de introspecție, spune: „Alexandru, Cezar, Carol cel Mare şi eu însumi am întemeiat imperii mari, dar pe ce s-au bazat realizările geniului nostru? Pe forţă. Isus singur Şi-a întemeiat imperiul pe dragoste, şi până în ziua de azi milioane de oameni sunt gata să moară pentru El…” (Isus între alți dumnezei, Ravi Zacharias). Interesantă perspectivă, nu-i așa? Din vorbele lui Napoleon, se pot distinge forța/porunca omului și misterul iubirii lui Dumnezeu. Apostolul Ioan face apel la „început”. – La început nu a fost așa, completează Biblia în Matei 19:8. Chiar dacă pentru noi, dragostea și porunca sunt diametral opuse, la început nu a fost așa. De fapt, aici este „misterul iubirii”. Încă de la început, singura poruncă era dragostea! Cu trecerea timpului, dragostea a fost dezbrăcată de sfințenia ei, iar porunca a rămas aspră și rece. Astăzi ești chemat să iubești. Nu ca năvalnicul Samson! Găsește chimia desăvârșită de la început în Hristos. În El, dragostea și legea se întâlnesc, se prind de mână. Cu El, vei iubi frumos!
Adrian Dorgo, Director Tineret – Conferința Transilvania de Nord
