„Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. ” Psalmi 46:1
Într-o zi de vară, am mers cu tinerii într-o excursie la munte, pentru a ne bucura de un traseu montan.
La întoarcerea de pe munte, drumul era mai abrupt.
Eu și prietena mea, eram înaintea grupului. Fericită de clipele frumoase pe care le-am avut în acea zi, fără să-mi dau seama, ritmul meu de mers era din ce în ce mai rapid, încât picioarele mele nu mai dețineau controlul, iar viteza pe care o aveam, era așa de mare, încât nu mă mai puteam opri.
Panicată de situația în care mă aflam, am strigat în gând: „Doamne, ajută-mă!”, iar în acel moment, picioarele mele nu au mai rezistat, și am căzut rostogolindu-mă.
În acel momentan, mi-am dat seama cât de mult mă iubește Dumnezeu, deoarece m-am ridicat imediat, și mă simțeam de parcă nu s-a întâmplat nimic.
Prietena mea speriată, m-a întrebat dacă sunt bine, dacă m-am lovit, dar singurul lucru pe care l-am observat, era tricoul de pe mine, care se murdărise in urma căzăturii.
Apel: Dumnezeu ne iubește necondiționat, de aceea nu ezita sa Îl strigi în cele mai grele momente, deoarece Îți va sări în ajutor indiferent de situație.
Provocare: Astăzi, oriunde vei pleca, și orice vei face, spune în gând „Doamne, ajută-mă”!
Văduva Gabriela, Ghid Asistent – Conferința Muntenia
