„Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui. Îngerul Domnului tabără în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.” Psalmii 34:6,7
Soldatul Desmond Doss s-a confruntat cu multe provocări încă din momentul înrolării. Superiorii săi nu îl suportau deloc, iar ceilalți soldați îi făceau farse mereu și îl batjocoreau numindu-l laș. Însă soldatul Doss nu a permis acestor necazuri să îl afecteze. Tot ce conta pentru el era felul în care îl vedea Dumnezeu. Avea nevoie de curaj pentru a rămâne pe poziție.
Ajunși pe frontul japonez, luna Mai a anului 1945 s-a dovedit a fi una memorabilă, atât pentru Doss, cât și pentru ceilalți soldați din batalionul lui. Aceștia au luat sub asediu o creastă înaltă de 120 de metri. Fiind medic, acest soldat refuza să se adăpostească pe timpul luptelor, continuând să care răniții la marginea crestei, pentru a fi în siguranță, în plin schimb de focuri. Chiar și în Sabat, pe 5 Mai, a dus la bun sfârșit fapte eroice greu de egalat. Când a fost el însuși rănit, a preferat să se trateze singur pentru a nu expune un alt soldat. Curajul exemplar și statornicia l-au ajutat în a salva viața multor soldați. Numele lui a devenit sinonim cu simțul datoriei. În timpul luptelor, Doss și-a pierdut singura armă – Biblia primită cadou de la soția lui. Ca semn al aprecierii, câțiva soldați s-au întors pe câmpul de luptă pentru a o recupera.
Desmond Doss s-a confruntat cu probleme de sănătate tot restul vieții sale, ca urmare a rănilor suferite, însă nici acest fapt nu l-a împiedicat să slujească în mod activ în biserica și comunitatea lui. Viața lui exemplară i-a adus Medalia de Onoare a Statelor Unite, un titlu pe care doar alți doi soldați, ce au refuzat portul armelor, l-au mai primit.
Viața lui, trăită în supunere față de Cuvântul Domnului, faptele pline de dragoste și altruism au adus onoare numelui lui Dumnezeu. Viața ta și a mea pot fi la fel, dacă ne supunem iubirii Lui transformatoare.
Tunde Dorgo, Ghid Asistent – Conferința Transilvania de Nord
