„De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.” (Romani 8,28)
În timpul studenției, părinții mei mi-au cumpărat un autoturism Trabant. Obișnuiam să mă plimb foarte mult cu el și nu era verificat decât atunci când se strica.
Într-una din zilele în care mă plimbam cu el, deodată motorul a început să ,,bată”, iar acesta era semnul că trebuie să fac o reparație foarte costisitoare, poate chiar să fie nevoie de schimbarea motorului. În mintea mea de atunci am avut senzația că Dumnezeu era departe de mine. Credeam că dacă el ar fi fost cu mine, nu trebuia să se întâmple așa ceva.
În timp ce mecanicul repara motorul mașinii a sesizat că în recipientul de la pompa de frânare nu mai era lichid de frână. Cercetând mai atent a observat că una din conductele de frânare era fisurată, iar dacă aș mai fi mers vreo 20 – 30 km aș fi rămas fără frâne. Atunci am realizat că stricarea motorului, pe care eu o consideram un semn că Dumnezeu era departe de mine, era dovada că El mă iubește și m-a scăpat de o mare nenorocire.
De multe ori credem că Dumnezeu ne-a părăsit. Nu realizăm că multe lucruri care ni se întâmplă altfel de cum ne așteptam sunt tocmai dovada faptului că Dumnezeu ne iubește. Deasupra noastră stă o înțelepciune infinită care ne conduce viețile. Faptul că noi nu înțelegem sau că ne este neplăcut un lucru, nu înseamnă că am fost abandonați de Creator. Totul este făcut astfel încât pe termen lung să avem parte de bine. De aceea, nu vă grăbiți în a vă simți abandonați sau să îl judecați pe Dumnezeu. Uneori poate că vom avea nevoie chiar de ani pentru a înțelege de ce ni s-a întâmplat un lucru. Însă, de fiecare dată vom observa că totul a avut un sens și o finalitate clară: binele nostru și al celor din jur.
Mihai Duță, Mentor – Conferința Oltenia
