Avraam a pus locului aceluia numele: “Domnul va purta de grijă”. De aceea se zice și azi: “La muntele unde Domnul va purta de grijă”. (Geneza 22:14)
“Cineva se-ngrijește de mine mereu; Nu, o, nu e-ntâmplare, e-al meu Dumnezeu.” Poate ai auzit și tu această melodie. Totuși, de ce am adus-o în discuție? Ei bine, vreau să îți spun că în dreptul meu aceste versuri s-au împlinit de nenumărate ori. Momentul în care am văzut cel mai clar împlinirea acestor versuri și implicit a versetului, a fost momentul când am venit să-mi iau camera de cămin. Aveam ceva emoții cu privire la acest pas, dar nu pentru camera în care o să stau ci pentru colegul/colegii de cameră. Aș fi vrut să stau singur în cameră, dar la cămin sunt foarte rare situațiile în care să se întâmple asta. De regulă, în condiții normale, într-o cameră de cămin stau 4 persoane. Acum, în această perioadă pandemică sunt doar două, maxim 3 persoane în cameră.
Urma, deci, să-mi întâlnesc colegul/colegii. Spre bucuria mea, primele 3 zile am stat singur. Dar a 4-a zi a venit și colegul meu de cameră. Prima impresie: băiat ok. Cu timpul, mi-am dat seama că un coleg mai fain decât el nu puteam primi. De ce? Ei bine, Horia, colegul meu, își face rugăciunea la fiecare masă dar și seara, înainte de culcare. Astfel, mă înțelege când mă vede că mă rog și nu mă judecă, mai ales să-și bată joc. În plus, la 2 săptămâni după venirea lui, a venit un alt băiat la noi în cameră, Maxim, vărul lui Horia. Primul gând: Pfff. Alt coleg? Petrecând timp cu el îmi dau seama că este un băiat super. Acum mă bucur că a venit și n-aș mai vrea să stau singur în cameră. Le datorez multe râsete copioase. Am doi colegi super faini și un Dumnezeu extraordinar!
Am trecut de la temere și suspiciune la zâmbet și liniște. Dumnezeu mi-a purtat de grijă!
Tu când ai văzut ultima dată că Dumnezeu se-ngrijește de tine?
Spătărelu Denis, Ghid – Conferința Muntenia
