Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăşi! Eclesiastul 11:1
Te-ai întrebat vreodată cât costă două pahare de lapte? Dacă stai să te gândești îți dai seama că nu prea mult. Ba, din contră, încă foarte puțin. Atât de puțin, încât fiecare dintre noi ne-am permite să bem zilnic câte două pahare de lapte.
Era o zi toridă de vară, când din zare apar doi bărbați alergând. Nu era niciun pericol. Cei doi făceau jogging. Iar pentru că s-au îndepărtat destul de mult, iar afară era foarte cald, li s-a făcut sete. Așa că pe acele coline pe care alergau cei doi, întâlniră doar o casă mai sărăcăcioasă, la ușa căreia s-au oprit ca să ceara niște apă pentru a-și astâmpără puțin setea. Însă în schimb cei doi au primit fiecare câte un pahar de lapte rece. Numai bun, ținând cont de efortul pe care trebuiau să îl depună ca să se și întoarcă de unde au venit.
După ani, acea femeie ospitalieră și grijulie se îmbolnăvește și ajunge la spital. Nu prea își permitea serviciile medicale, dar viața ei atârna de acestea. Așa că a fost luată în primire de medici, asistente, care i-au făcut investigați peste investigați ca într-un final să constate că este nevoie de o intervenție chirurgicală. Fără să aibă timp ca să se gândească, femeia este băgată în sala de operație și în felul acesta viața ei este salvată. Însă problemele nu s-au terminat aici. Mai trebuia să primească factura pentru toate serviciile medicale primite, care o punea în dificultatea de a nu o putea plăti.
În ziua externării din spital, primește și factura. Cu teamă își aruncă ochii pe foaia mare unde erau enumerate toate costurile în detaliu, ca la final să rămână șocată. Nu de suma prea mare și imposibil de achitat, ci de faptul că factura fusese achitată cu două pahare de lapte.
Cei doi bărbați care i-au bătut la ușă în acea zi caniculară pentru a-i cere niște apă, era medicii care au operat-o pe femeie. Ea nu i-a recunoscut, dar ei nu au putut să uite chipul acelei femei care le-a oferit câte un pahar de lapte rece.
O faptă bună, dezinteresată se uită întotdeauna de cel care o face, dar niciodată de beneficiarul ei.
Cătinean Alin, Director de Tineret – Conferința Transilvania de Sud
