„Uită-te bine la cel fără prihană și privește pe cel fără vicleșug; căci sfârșitul omului acestuia este pacea“ Psalmii 37, 37
Povestea lui Iosif este fascinantă și copil fiind, nu ți-ar plăcea prima parte a vieții lui?
Iosif, copilul favorizat vizibil de Iacov, avea o haină deosebită, petrecea mult timp cu tatăl său pentru că stătea acasă, iar frații săi mergeau cu oile pe câmp, era fiul iubit. Ce putea fi mai frumos și de dorit? Dar Biblia ne spune că frații lui îl urau pentru că au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei (Geneza 37.4)
A avut cele două vise și după ce le-a povestit chiar și tatăl său l-a mustrat. Oare ce a gândit Iacov? S-a gândit că i-a dat prea multă atenție, l-a răsfățat prea mult și uită de fapt cine este? Nu avem multe detalii: ”Frații săi au început să-l pizmuiască, dar tatăl său a ținut minte lucrurile acestea.” (Geneza 37.11)
Ce se întâmplă mai departe? Iosif merge să le ducă mâncare, ba chiar îi caută și întreabă de ei, pentru că nu i-a găsit în locul știut. Dar frații lui îl vând și ajunge în Egipt ca sclav, apoi în închisoare, iar tatăl lui îi plânge moartea. ”Ce schimbare avusese loc în situația lui, de la poziția sa de fiu prea iubit, la aceea de sclav disprețuit și neajutorat. Singur și fără prieteni, care avea să fie soarta sa în țara străină în care era dus? Pentru un timp, Iosif căzu pradă unei dureri și unei groaze nestăpânite.”(PP)
În Egipt nu mai era sub ocrotirea tatălui, nu putea face mofturi și pretenții. Singur, departe de tot ce învățase, putea să facă ce vrea, chiar planuri de răzbunare pentru frații săi.
Ce a făcut Iosif? Și-a îndreptat gândurile către Dumnezeu. Iacov îi povestise despre dragostea lui Dumnezeu, îl învățase că în orice situație Dumnezeu este lângă el. Tot ce l-a învățat Iacov, acolo, în Egipt, departe și singur, și-a amintit și s-a consacrat lui Dumnezeu, a hotărât ca indiferent ce se va întâmpla, să-I rămână credincios. Iosif a făcut alegeri înțelepte și Dumnezeu i-a călăuzit viața pentru ca mai târziu să-și poată salva familia – pe cei care l-au vândut.
A fi credincios nu ține de circumstanțe, poziție socială sau financiară, ci este o alegere permanentă de predare a vieții noastre în mâinile Lui Dumnezeu.
Gabriela Diaconu, Mentor – Conferința Muntenia
