„Încrede-te în Domnul cu toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta!” Proverbe 3:2
Frica este o stare adâncă de neliniște, provocată de un pericol real sau imaginar.( DEX ’09)
Este un element prezent în fiecare om: frica de vorbit în public, frica de mulțime, frica de anumite animale, frica de întuneric, și lista poate continua.
Cu toții cunoaștem istoria poporului Israel și modul în care a fost eliberat din Egipt, prin intermediul lui Moise. El a fost un conducător de excepție, dar a avut și el fricile lui. Când Domnul i s-a arătat printr-un rug aprins care nu se mistuia, încredințându-i misiunea eliberării, Moise a prezentat motivele pentru care nu era el alegerea cea mai potrivită.
„Moise a zis Domnului: Ah Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea ușoară; și cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri [….]”(Exodul 4:10) El se temea de eșec; îi era teamă de viitorul necunoscut și de lucrarea așa de importantă pe care o primise de la Domnul. Moise pierdea din vedere un singur lucru: puterea Celui care îl trimitea. Înțelegerea lui a fost încețoșată de problemele omenești. Căuta soluții fără să privească dincolo de orizontul păcatului.
Dumnezeu observă nedumerirea lui și îi adresează o serie de întrebări care sunt potrivite oricui. „Domnul i-a zis: Cine a făcut gura omului? Și cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul? Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce vei avea de spus.” (Exodul 4:11,12; )
Și noi, exploratorii, suntem uneori orbiți de fricile lumii acesteia și nu mai vedem mâna ocrotitoare a Domnului. El nu doar ne oferă asigurarea că va fi cu noi, ci este alături pe calea noastră, până la finalul drumului. Să nu ne îndoim niciodată de grija lui Dumnezeu.
Astăzi, apleacă-te pe genunchi și roagă-L să-ți deschidă ochii pentru a vedea sprijinul pe care Domnul niciodată nu încetează să îl ofere.
Gabriela-Marta Florea, Ghid – Conferința Moldova
