„Domnul te va păzi la plecare și la venire, de acum și până în veac.” Psalmii 121:8
Când mă gândesc la anul 2021 mă uimesc de două lucruri:
1. De cât de repede a trecut. Aproape că nici nu zici că a fost un an întreg.
2. De cum a trecut. De experiențele pe care le-am avut la nivel personal în acest an grăbit.
Legat de primul aspect nu aș putea spune prea multe. Ținând cont că acum suntem cu toții în 2022 (WOW! Suntem în 2022), tind să cred că timpul a trecut oarecum la fel de repede pentru fiecare dintre noi.
Referitor la cel de-al doilea punct, aș avea ceva mai mult de spus. După cum ai putut vedea într-un alt devoțional pe care l-am scris cu ceva vreme în urmă, am avut bucuria să primesc o mașină. Nu după multă vreme de la achiziționarea ei, am plecat la munte cu familia. Au fost câteva zile foarte faine de care ne-am bucurat cu toții. Dar cum ce e frumos se termină repede, ne-am întors acasă (nu că aici n-ar fi frumos). Am mai făcut câteva drumuri cu mașina, iar la un moment dat, am început să aud ceva zgomot la frânare.
Primul gând care mi-a venit în minte: s-au tocit plăcuțele de frână și trebuie să le schimb, de aia se aude așa. Imediat am dat comandă de plăcuțe de frână. După ce au venit, m-am dus la mecanic să le schimb. Nici n-am apucat să îi spun prea multe că a observat o problemă la mașină. A intrat sub mașină să se uite mai bine și constatarea a fost cam șocantă: mi-a spus ceva de genul: puteai să mori. O piesă de la mașină, de care era prinsă și roata, se rupsese destul de mult iar roata atingea de aripă.
De ce puteam să mor? Ei bine, dacă acea piesă (jugul motor) se rupea de tot, roata putea să „intre” sub mașină și să ne răstoarne. Dar nu s-a întâmplat nimic. Suntem bine cu toții.
De ce? Un singur răspuns: Dumnezeu! Și totuși de ce?
Aici încă nu am un răspuns. Dar sper ca pe parcurs să îl aflu. Până atunci, stau liniștit pentru că „Domnul mă va păzi la plecare și la venire, de acum și până în veac!”
Spătărelu Denis, Ghid – Conferința Muntenia
