„Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea și du-mă pe calea veșniciei!” Psalmii 139: 23-24
Versetul de mai sus prezintă o rugăciune foarte necesară și anume aceea ca inima să fie cercetată de Dumnezeu. Dar pentru ca din inimă să iasă cu adevărat izvoarele vieții, este necesar ca aceasta să Îi fie dăruită lui Dumnezeu. Este primul lucru pe care El i-l cere omului: “Fiule, dă-mi inima ta și ochii tăi să găsească plăcere în căile Mele”. (Proverbe 23:26)
Un creștin a fost întrebat: “De ce la voi sunt oameni care dau dovadă că nu sunt creștini?” Pentru că se găseau pe malul unei ape, creștinul a luat din apă o piatră, a spart-o în două și apoi a întrebat:
– Este vreo picătură de apă în această piatră?
– Nu!, a răspuns celălalt.
Creștinul a continuat:
– Ei, vezi? Această piatră stă aici de mulți ani și nu a intrat nici o picătură de apă în ea. Tot așa și noi participăm la diverse activități religioase, fără să ne fie atinsă inima.
În aceste condiții, avem nevoie de un “transplant de inimă”. Dar ce este inima? Deseori, când întâlnim în Biblie cuvântul “inimă”, el face referire la mintea omului. Mintea (inima) este “centrul de comandă” pentru viața spirituală. Tocmai de aceea, Dumnezeu a cerut: ”Fiule, dă-mi inima ta”. Dacă inima este predată lui Dumnezeu, restul vine de la sine. Totul depinde de inimă, de “fabrica de gânduri”.
Așa că atenție la gândurile tale, deoarece ele vor deveni fapte, faptele vor deveni obiceiuri, obiceiurile vor forma caracterul iar caracterul tău va hotărî destinul tău veșnic.
Leia Mălan, Ghid – Conferința Banat
