„Cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul…Şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul şi gindesc la Numele Lui”. Maleahi 3:16
În Faptele Apostolilor 2:42 ne sunt prezentate elementele esențiale ale vieții creștine. Unul din ele este „legătura (sau părtășia) frăţească”.
Am înţeles noi cât de intensă trebuie să fie aceasta? Fără îndoială că părtăşia la adunare este foarte bună, dar ea nu trebuie limitată numai la atât; este de folos să stăruim în legătura frăţească fiindcă acesta este unul din mijloacele de consolidare a relaţiilor noastre frăţeşti, mai ales în această vreme de declin spiritual.
Dar părtăşia care Îi place lui Dumnezeu şi la care El ia aminte şi ascultă, este a celor care se tem de Domnul şi care sunt conştienţi de prezenţa lui Dumnezeu. Temerea de Domnul înseamnă a da lui Dumnezeu cinstea şi respectul care I se cuvin. Părtăşia adevărată nu este caracterizată prin întâlniri întâmplătoare şi rare, ci „adesea” şi are ca subiect pe Domnul Isus şi ca scop zidirea sufletească. În acest context nu se numeşte părtăşia frăţească întâlnirile în care se pierde timpul cu discuţii inutile şi poate chiar vinovate, prin critici şi vorbiri de rău.
Textul ne spune că cei credincioşii „se gândesc la Numele Lui”. Duhul de care a fost condus Isus trebuie să fie Duhul care ne inspiră și pe noi în întâlnirile noastre de părtășie! Dacă am realiza aceasta „într-adevăr”, cum ar fi vorbirea noastră, dragostea şi relaţiile dintre noi? Nici unul dintre noi nu este uitat de El. El ne cunoaşte pe fiecare pe nume. „Eu te chem pe nume, eşti al Meu” ( Isaia 43:1 ). Poate fi un subiect mai scump, mai atrăgător, mai hrănitor care să ne învioreze şi să ne învigoreze mai mult decât Persoana iubitului nostru Mântuitor?
Dumnezeu să ne ajute să fim cu foarte mare luare aminte la întâlnirile noastre frăţeşti, ştiind că există CINEVA care este cu şi mai mare luare aminte şi care înregistrează tot. Isus Hristos este Acelaşi „ieri”, „azi”, şi „mâine”.
„Ieri” a împlinit răscumpărarea noastră, „mâine” El va veni să ne ia cu El acasă iar „astăzi” El trăieşte ca să mijlocească pentru noi.
Iată subiectul care trebuie să ocupe întâlnirile noastre în părtăşia laolaltă, dar mai ales inimile noastre.
Mariana Urdaș, Conducător de Club – Conferința Transilvania de Nord
