„Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui. ” Psalmul 19:1
Mă trezesc dimineața și privesc cum tabloul pictat de Creator este fascinant de frumos. Deși mă aflu în vârful muntelui, am impresia că sunt la mare. La picioarele mele, valuri spumoase, albe, stau întinse cât vezi cu ochii.
Apă? Valuri? Cum e posibil așa ceva? Ochii nu mă înșală, însă valurile sunt de fapt nori din care se ridică hotărât, dar blând, soarele. După ce destramă delicat marea de nori, începe să mângâie cu căldură crengile copacilor, rămase fără frunzele pline de culoare.
Băiețelul meu, fiind lângă mine, mă întreabă parcă citindu-mi gândurile, unde au plecat frunzele. Nu e nevoie să răspund pentru că vântul ridică cu brațele sale în văzduh, frunzele întinse pe pământ. Le împrăștie peste tot. Privindu-le, își explică singur că au plecat la plimbare; plictisite să stea în copaci, vor vizita toată pădurea și tot muntele. Ce minuni pune Dumnezeu în fiecare anotimp! Fiecare zi are un farmec aparte!
Astăzi te provoc: fă-ți timp să vizitezi natura creată de Dumnezeu și bucură-te de ceea ce vrea El să îți ofere. Uită-te la florile de pe câmp, la frunze, la vârfurile munților sau la scoarța copacilor, ca să-L cunoști mai bine pe El. Și cine știe, poate chiar azi vei vedea valuri de frunze sau marea de nori.
Chirileanu Marin, Master Ghid – Conferința Moldova
