”Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați!” Matei 5:4.
Era o noapte întunecoasă. Liniștea cuprinsese toată jungla. Nici măcar maimuțele nu făceau gălăgie. Din când în când, câte o frunză în cădere, te făcea să mai tremuri un pic, la gândul că ar putea fi un șarpe sau vreun animal sălbatic. Dar dintr-o dată, din camera alăturată a casei unde dormeam, a început să se audă un plânset care nu se mai oprea.
Am strigat la cei doi tineri indigeni ce dormeau în camera de alături, să înțeleg ce se întâmplă. Aceștia erau mici de statură și dormeau într-un singur hamac. Dar nimeni nu mi-a răspuns nimic. Am strigat mai tare, sperând că unul din ei îmi va răspunde. Îmi era teamă ca nu cumva vreun șarpe sau vreun animal sălbatic să îl fi mușcat pe cel ce plângea așa de tare.
În cele din urmă, Edilio, unul dintre băieții ce dormeau în hamac mi-a răspuns. L-am întrebat ce se întâmplă și de ce plânge Vizquel. Mi-a răspuns că nu știe de ce plânge și, cum hohotele lui Vizquel nu încetau, am coborât din hamacul meu și am mers la el. L-am îmbrățișat și l-am întrebat: „Ce s-a întâmplat? De ce plângi?” Nu putea să îmi răspundă. Suspina și plângea.
După ce s-a mai liniștit un pic, mi-a zis: „Ciprian, eu vreau să fiu cu Isus în cer”. Și a început să plângă și mai tare. L-am îmbrățișat și mai tare și i-am spus ca și Isus dorește ca el să fie în cer. După ce s-a oprit din plâns, mi-a povestit că visase că Isus a venit, iar el era singurul din toată casa lui care rămăsese pe pământ. Toți ceilalți au fost luați la cer. Lucrul acesta l-a făcut să izbucnească într-un plâns de neoprit.
I-am spus atunci: „Dacă vrei să mergi cu Isus în cer, trebuie să te pregătești”. Câteodată uităm că mai trebuie să ne și pregătim pentru venirea lui Isus. De aceea, din când în când, El ne mai arată că drumul pe care mergem nu este cel bun. „Ce bine că a fost doar un vis!”, spunea Vizquel.
Doamne, ajută-mă ca în ziua când Tu vei veni, să fiu pregătit pentru a putea merge cu tine în cer! Amin!
Ciprian Tăutan, Director Exploratori – Conferința Banat
