“Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut un suflet viu. ” Geneza 2:7
Dintre toate materialele din lume, Dumnezeu a ales praful pentru a da suflare de viață omului, astfel că nu semnifică sfârșitul ci este deseori ingredientul necesar pentru ca ceva „nou” să ia formă. Olarii înțelepți, pe lângă faptul că au cunoștințele necesare pentru a forma obiecte frumoase din lut (pământ de culoare galbenă amestecat cu nisip fin) ei mai știu cât este de important să adauge din rămășițele vaselor sparte în noul material creat. Ei spulberă bucățile vechi de material și îl tranformă într-un praf pe care îl adaugă lutului proaspăt.
Vasele create devin mult mai puternice, rezistă mult mai bine procesului de ardere și astfel rezultatul este unul mult mai frumos decât ar fi fost în caz contrar, fără bucățile vechilor vase de lut. Când eram mică aveam în casă o vază pe care mama mea a primit-o de la bunici, era dintr-un material frumos și prețios, o păstra pe dulap, la înălțime, departe de mine și de fratele meu. Într-o zi, ne jucam cu mingea și din greșeală am spart vaza. Am luat bucățile mai mari și am încercat să le pun la loc cu materialele pe care le aveam la îndemână(gumă și bandă scoci) dar rezultatul nu a încântat-o prea mult pe mama mea.
Și noi încercăm deseori să reparăm anumite situații cu ce avem la îndemînă (cuvinte dure, indiferență, răutate, egoism) și rezultatul nu e tocmai cel dorit de noi. E cel mai bine ca în astfel de situații să apelăm la Isus care are cunoștința și măestria să adune toate cioburile sparte, de a le transforma în praf și apoi să îl folosească pentru a ne modela și pentru a ne transforma în vase mult mai puternice și mai frumoase.
Grigoras Diana, Ghid – Conferința Moldova
