„Să nu te părăsească bunătatea și credincioșia. Leagăți-le la gât, scrie-le pe tăblița inimii tale!” Proverbe 3:3
Am fost elevă într-o perioadă în care se mergea la scoală și sâmbăta. Eu nu mergeam. Era ziua de mers la biserică. Era cel mai frumos loc și cea mai frumoasă zi a săptămânii. Dar lunea începea povestea. Colegii: „A zis profa de chimie că dacă nu vii sâmbătă la școală, nu-ți încheie media. ” „Tu chiar nu poți să vii odată sâmbăta?” Sau: „Fetițo, să știi că școala e laică! Aici nu faci ce vrei tu! „Sau „Ia spune lecţia, să te văd, o știi? Că sâmbăta tu te duci la biserică în loc să vii la scoală!” Şi uite așa, eu duminică de duminică circulam prin oraș pe la colegi ca să copiez din caietul lor lecția ce le-o predase sâmbăta. Nu odată venea câte un profesor, mă scotea din oră și mă ținea la discuții ca să mă convingă că greșeam. Eram un copil extrem de timid. Dar aveam un secret care era arma mea perfectă. De fiecare dată când simțeam că nu mai rezist, mă gândeam că Dumnezeu e mândru de mine. Și toată ființa mea se umplea de o liniște pe care nu ți-o pot descrie. Într-o zi de luni profesorul de fizică, a intrat în clasă, a deschis catalogul și m-a întrebat: „Ce e aia AZȘ? Asociația zburătorilor suspendați?” Tu ce-ai fi răspuns? Am tăcut. Am așteptat să aud copiii râzând sau chicotind. Dar n-a râs nimeni. Profesorul rămăsese să râdă singur, dacă mai putea…Așa a fost aproape tot timpul. Dar trebuie să mă crezi că nu mi-a părut niciodată rău! Știi de ce? Fetița fragilă și timidă din clasele primare a învățat că ceea ce crezi și iubești nu se ține în ascuns, ci trebuie afirmat și apărat. Adică nu pune în buzunarul de la spate al blugilor ceea ce ai mai prețios. De acolo poate fi furat atât de ușor, chiar fără să-ți dai seama. Nu te rușina de ceea ce crezi doar pentru că ceilalţi nu cred că tine. Cine și când a hotărât că e bine cum zic ei? Ți-ai văzut vreodată părinții căutând ceva prețios pe care l-au pus bine, așa de bine că nu mai știau unde l-au pus? Și nu l-au mai găsit…Nu-ți ascunde credința și convingerile la spate! Te asigur că ele se vor întări. Foștii mei profesori nu vor ști niciodată cât bine mi-au făcut!
Cipriana Gedö, Ghid – Conferința Transilvania de Sud
