”Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuși se îngrijește de voi. ” 1 Petru 5:7
Era ultima vacanță de primăvară din anii de liceu. Acumulasem multe cunoștințe, dar și un bagaj destul de consistent: cărți, haine groase pe care trebuia să le duc acasă. Am plecat plină de încredere că Dumnezeu mă va ajuta. Trenul a oprit în gară seara iar ca să ajung acasă trebuia ca să trec peste o punte suspendată, destul de lungă, nu prea fixă (se legăna destul de mult) și la care era posibil să îi lipsească și câte o scândură. Era foarte întuneric iar pe sub punte curgea râul Suceava, împărțit în trei brațe cu o luncă între ele. Mă rugasem pentru ajutor și mă uitam în stânga și în dreapta să văd pe cine trimisese Dumnezeu, dar…. . nu era nimeni. În timp ce mă uitam, puținii oameni care au coborât din tren s-au îndepărtat. Rămasă singură, mi-am spus că Dumnezeu îmi va da putere să duc eu bagajul. Însă pe la mijlocul punții m-a ajuns din urmă cineva cu bicicleta care m-a întrebat: „Nu vrei să te ajut?”
Dragul meu explorator, atunci când ți-e greu, când nu ești înțeles de către părinți, profesori sau colegi, când ai dificultăți, nu uita: Dumnezeu te iubește, te înțelege și vrea să-ți vină în ajutor. Cheamă-L în rugăciune și spune-i Lui toate îngrijorările, poverile și temerile tale. La timpul hotărât de El și în modul cel mai bun, îți va răspunde. Îndrăznește! Abia aștept să îmi spui experiența ta!
Zîna Pîrvu, Ghid – Conferința Banat
