„Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu. ” Geneza 5:24
Când s-a născut Enoh, omenirea se afla într-o stare deplorabilă. Enoh făcea parte din a șaptea generație de oameni, pornind de la Adam. Pe atunci oamenii erau mult mai aproape de perfecțiunea fizică de care se bucuraseră odată Adam și Eva. De aceea trăiau așa mult. E greu să ne imaginăm cât a trăit Enoh, și anume 365 ani. E și mai greu să ne imaginăm, că într-o lume atât de coruptă, Enoh face alegerea de a-L căuta pe adevăratul Dumnezeu, de a rămâne un bărbat al credinței, de „a umbla cu Dumnezeu”.
De multe ori ne gândim la momentul în care Dumnezeu va decide despre viața noastră: „până aici”. Ce frumos a fost la Enoh…„l-a luat Dumnezeu”, iar în Evrei 11:5 ni se spune „ca să nu vadă moartea”. Dar înainte de aceasta Enoh, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.
„A umbla cu Dumnezeu” și „a fi plăcut lui Dumnezeu” sunt două explesii la care te invit să te gândești astăzi! Ce trebuie să fac pentru ca Dumnezeu să spună despre mine că umblu cu El? Ce trebuie să fac pentru ca lui Dumnezeu să-i placă de mine?
Și Ellen White era preocupată de acest lucru și probabil se ruga: „Doamne, vreau să fiu acceptată de Tine! Ce trebuie să fac?”
Într-o lume a pandemiei, a păcatului și a desnădejdii, Dumnezeu are nevoie de oameni ai credinței, de oameni care umblă cu El, de oameni plăcuți Lui, de oameni cu un mesaj de încurajare, de oameni cu o veste bună, de oameni optimiști, de oameni plini de speranță, de oameni preocupați de voia lui Dumnezeu și de Cuvântul Său.
Alege, astăzi, să fii unul dintre acești oameni!
Brîndușa Cojocariu, Ghid – Conferința Moldova
