„Apoi i-a luat în brațe și i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei. ” Marcu 10:16
Se spune că într-un lagăr nazist, un copil a fost trimis, ca mulți alții de altfel, la camera de gazare. Speriat, el a început să plângă. Îi era frică. Atunci mama sa, în loc să meargă la lucru în lagăr, așa cum mergea de obicei, l-a luat de mână și a mers cu el. Gardienii au privit-o ciudat. Ei nu îi venise încă rândul, dar dacă ea ținea neapărat să meargă, i-au dat voie. Ceilalți condamnați aflați acolo au putut vedea cum, în momentul în care au dat drumul la gaze, o mamă îl ținea în brațe pe copilul ei și îi șoptea la ureche că nu are de ce să se teamă din moment ce ea este cu el.
Am ales să îți spun această poveste pentru că astăzi, 9 octombrie, este ziua comemorării victimelor holocaustului din România. „Holocaust” este un termen utilizat pentru a descrie uciderea a aproximativ șase milioane de evrei, de toate vârstele, majoritatea din Europa, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Între victime, s-au numărat aproximativ 1, 5 milioane de copii.
Uneori, Dumnezeu nu ne scapă de suferințe, dar ne ține în brațe când trecem prin mijlocul lor. El ne dă o putere care depășește normalul și în loc să ne lăsăm doborâți de problemele noastre, ne vom ridica, vom continua și nu vom obosi. În versetul pe care ți l-am propus astăzi este descrisă cea mai strânsă legătură pe care Domnul Isus a avut-o cu copilașii: i-a luat în brațe. Gestul acesta mărturisește mai bine decât orice interesul cald a lui Dumnezeu pentru tine, drag copil: El vrea să te ia în brațe. Deschide-ți brațele, acceptă-I îmbrățișarea și lasă-te purtat de brațele Lui.
Andrada Sîngeorzan, Mentor – Conferința Transilvania de Sud
