„Nu se vand oare doua vrăbii la un ban?” Matei 10:29
Nu voi uita niciodată panica care a trecut prin mine când am văzut colorant alimentar roșu pe toată fața câinelui meu. Când am intrat în camera mea, am văzut că punga de M&M’s de mărime medie, care stătea plină pe masa mea, era acum pe podea, goală. Cumva, câinele meu, Sasha, a reușit să ajungă la el și ea mâncase pe toată. Părinții mei au făcut cercetările necesare și au decis că trebuie să o ducem cât mai curând la veterinar.
Sasha a fost dusă la un spital de urgență pentru animale, nu departe de locul unde locuim. Când mama a plecat cu ea în acea după-amiază, am știut că ar putea fi ultima oară când îmi voi vedea cățelul. Urâsem să mă gândesc că, pentru că am fost neglijent și am lăsat ciocolata acolo unde putea ajunge ea, ea ar putea muri. Nu-mi amintesc de câte ori m-am rugat în noaptea aceea. Nu cred că mi-am dorit ceva mai mult decât ca Dumnezeu să o vindece pe Sasha și să nu mă lase să trăiesc cu vinovăția de a o ucide accidental. Două zile Sasha a fost în spital și trebuie să recunosc că au fost momente când am crezut că o vom pierde, dar cumva, știam că va fi bine. Dumnezeu mi-a dat pacea și credința să cred că ea va trăi. În a doua zi, a venit acasă și, pentru a îmbunătăți lucrurile, nu a avut probleme neurologice și nici efecte secundare de la mica ei aventură.
Poate că am făcut o greșeală și am pus viața câinelui meu în pericol, dar Dumnezeu a venit pentru mine, arătând că Lui nu îi pasă doar de umanitate, ci și de toată creația Sa. Există un verset în Evanghelia după Matei care spune că nici o vrabie nu poate cădea la pământ fără ca Dumnezeu să ia seama. Dacă veghează constant asupra unei păsări nesemnificative, știu că veghează asupra câinelui meu și, mai bine, veghează și asupra mea.
Andra Popa, Ghid Asistent – Conferința Oltenia
