“Dar cel ales la suflet face planuri alese și stăruie în planurile lui alese. ” Isaia 32:8
Dacă dăm o căutare în Biblie după cuvântrul „stăruie” și cuvintele derivate, găsim până la 70 de rezultate. Din Vechiul Testament și până în Noul Testament acest cuvânt este, în peste 90% dintre cazuri, imediat însoțit de o reușită a celui care stăruie. Pare că această acțiune de a stărui, de a fi perseverent, de a acționa cu consecvență spre ținta propusă ar fi cheia succesului.
În Geneza 19 îi întâlnim pe îngeri care stăruie de Lot și de familia lui să iasă din cetate; în 2 Împărați, capitolul 5, vedem cum stăruința lui Naaman către Elisei și, respectiv, către Ghehzi are deznodăminte total diferite; în Noul Testament, ucenicii ce se îndreptau spre Emaus stăruie ca Acela ce mergea cu ei pe drum să rămână cu ei la masă, și atunci li se deschid ochii și cunosc că era Isus.
O privire mai atentă ne va revela faptul că nu toate stăruințele sunt spre și pentru bine. A fost o perioadă în care, oricât am stăruit în rugăciune pentru a izbuti în încercarea mea de a obține o împlinire anume, pe care mi-o doream extrem de mult, nu am primit-o. Până într-o zi când a venit. Privind în urmă, am realizat că nu putea să existe un moment mai potrivit pentru ca acea împlinire să vină. Am mai realizat că, pe lângă stăruița în rugăciune, Dumenzeu mi-a deschis mintea pentru a stărui în lucrurile care m-au ajutat să cresc și să fiu pregătită spre a primi acea împlinire.
Fiți dar neobosiți în stăruința voastră și veți vedea că, oricât de greu ar fi drumul până la ținta propusă, Dumnezeu va încununa izbânda cum nici nu ați visat vreodată.
Oana Pop, Ghid Asistent – Conferința Transilvania de Nord
