„Bine este să aștepţi în tăcere ajutorul Domnului”. Plângerile 3:26
Nu era ca acum…Era o zi călduroasă de august. Era ora 18. 30. Era ultima programare pe ziua respectivă.
Am discutat cu personalul instituției și mi-au spus să aștept.
Am așteptat, am stat, iar am așteptat!
Adică, chiar am așteptat…de vreo 30 de minute tot așteptam.
E – Doamne, dar cât să mai aștept?
D – Mai așteaptă!
E – Dar oamenii aceștia chiar mă cred a nimănui și …
D – Chiar ți-e așa de greu să stai?
E – Păi…
Chiar în acel moment a venit o doamnă să mă anunțe că șefa vrea să discute ceva cu mine.
E – Doamne, te rog! Cu ce am mai greșit? Dă-mi înțelepciune ce trebuie să zic!
D – Nimic!
Întru destul de abătută în biroul șefei și aud începând a curge o mulțime de propoziții și fraze lungi numai de bine.
Când am auzit că nu e vorba despre ceva negativ, parcă deja nu mai așteptasem așa de mult, mi se luminase fața și am putut răspunde ce trebuia.
Ce ar fi dacă, astăzi, când va trebui să aștepți, să aștepți cu folos:
– Scrie un mesaj de încurajare cuiva.
– Fă o rugăciune pentru cineva.
– Citește câteva paragrafe dintr-o carte.
– Fredonează o cântare.
– Fă o faptă bună.
– Oferă un zâmbet.
– Contemplează la creația lui Dumnezeu…și timpul tău de așteptare se va transforma într-un timp cu folos atât pentru tine, cât și pentru cei din jur.
Un explorator explorează experiențe exploratorești!
Ps. Pune în aplicare, chiar acum, două din cele șapte idei enunțate mai sus.
Emima Bucur, Mentor – Conferința Muntenia
