“Cine are urechi de auzit, să audă. ” Matei 11, 15
Cineva istoriseşte că s-a întors la Dumnezeu printr-o muscă. “Îmi plăcea tare mult muzica, dar nu şi Cuvântul lui Dumnezeu. Mă duceam la o adunare unde se vestea Evanghelia. Ascultam cântecele, dar îmi astupam urechile când se citea din Biblie. Odată, în timp ce stăteam cu urechile astupate, o muscă mi s-a aşezat pe nas şi mă gâdila de nu mai puteam suferi. Am luat mâinile de la urechi şi am alungat musca. Tocmai atunci s-au rostit cuvintele: “Cine are urechi de auzit, să audă!” Aceste cuvinte mi-au străpuns inima, m-au făcut să-mi plec urechea la Cuvântul Domnului şi să-i acord atenția cuvenită” povesteşte “pățitul”, fără să dea alte detalii despre el.
Despre Domnul Isus scrie că “ştia să învioreze cu vorba pe cel doborât de întristare. El folosea ilustrații prin care le capta atenția. Prin imaginație ajungea la inimă. Ilustrațiile Lui erau luate din lucrurile vieții zilnice şi cu toate că erau simple aveau în ele un înțeles minunat şi adânc. Oamenii cu educația cea mai înaltă erau încântați de cuvintele Lui, iar cei needucați aveau totdeauna de câştigat. Toți cei care Îl auzeau pe Mântuitorul erau uimiți de învățătura Lui. Limbajul folosit de El era curat şi limpede ca apa unui pârâu. Glasul Lui era ca o melodie…”
E bine că auzim, dar e bine ce auzim? Dacă învățăturile Domnului Isus sunt atât de atractive, de ce căutăm uneori alte surse de ajutor? Să facem un mic exercițiu “de linşte” pentru a auzi concertul minunilor create de Dumnezeu: oameni, animale, păsări, ape, vânt, foşnetul frunzelor, zumzăitul insectelor şi câte mai sunt. Cel mai eficient mod de a găsi rezolvare la dificultățile noastre rămâne să ascultăm glasul Domnului Isus. Nu e departe de noi , e în Cartea Cărților, Biblia.
Iuliana Pogăcean, – Conferința Transilvania de Sud
