Florile, candelele și mucările, de aur, de aur foarte curat…
2 Cronici 4:21
Hai să-ți amintești (înveți) ceva despre flori.
„Ciclul de viaţă al unei plante începe în momentul în care sămânţa germinează şi se încheie cu formarea noilor seminţe şi eliberarea acestora pentru a da naştere la noi plante. Pentru o plantă, ciclul de viaţă (perioada în care creşte, înfloreşte şi produce seminţe) poate dura un an, doi sau mai mulţi ani.
Plantele pentru care ciclul de viaţă durează un an se numesc plante anuale. Ele cresc şi produc seminţe într-un an. De exemplu, roşiile, ardeii, vinetele, porumbul, grâul, floarea-soarelui, dovleacul, castravetele, pepenele, muşeţelul, albăstriţa.
Plantele al căror ciclu de viaţă durează doi ani se numesc plante bienale. Ele germinează primăvara şi fructifică în anul următor. Exemplu: morcovul, varza, sfecla.
Plantele al căror ciclu de viaţă durează mai mulţi ani se numesc plante perene. Exemplu: arborii şi arbuştii (dintre care amintim: zmeurul, murul, socul, alunul, afinul, măceşul), lăcrămioara, narcisa, ghiocelul, crinul, laleaua, viorelele, clopoţeii, sânzienele, margareta, florile de nu-mă-uita, mierea-ursului, floarea-de-colţ.
În viaţa unei plante se pot observa mai multe etape, dintre care cele mai importante sunt:
a. Răsărirea – reprezintă etapa în care apar primele frunze la nivelul solului. Tot în această etapă se formează tulpina şi rădăcina;
b. Înfrunzirea – reprezintă etapa în care apar majoritatea frunzelor unei plante;
c. Etapa de înflorire – reprezentată de apariţia florilor;
d. Scuturarea/căderea petalelor – are loc după ce ovulul a fost fecundat de polenul aflat în grăuncioarele de polen de la nivelul staminelor;
e. Apariţia fructului;
f. Uscarea frunzelor;
g. Intrarea în repaus vegetativ – este întâlnită la plantele perene sau bianuale din zona temperată. Această perioadă se caracterizează prin încetinirea tuturor proceselor. În această etapă, planta rămâne în sol sub formă de tuberculi sau rizomi (tulpini cu multe substanţe nutritive – exemplu: cartoful, ţelina, morcovul, ghiocelul, vioreaua, narcisa, lăcrămioara, laleaua, brânduşa) până când trece iarna.
Pentru ca fructul şi sămânţa să se formeze, este nevoie ca polenul de pe stamină să treacă pe stigmat. Această trecere poartă numele de polenizare. Stigmatul este lipicios, iar la nivelul lui grăuncioarele de polen sunt transportate de insecte sau de vânt.”
După cum florile fac flori, așa și exploratorii explorează. Pentru că Hristos Se îngrijește de tine, tu poți aduce roade. Care este rodul pe care îl aduci azi?
Provocare: Ia o floare și ofer-o cuiva.
