Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însufleţească.
Filipeni 4:8
Cu mult timp în urmă am auzit o întâmplare. Nu îmi amintesc numele protagoniștilor, dar vreau să fii atent la morala pe care aș vrea să o scot în evidență azi.
Erau doi prieteni, doi băieți. Amândoi iubeau muzica. Unul cânta la vioară, iar celălalt, la pian. Împreună făceau un duet foarte frumos. Cântau pentru ei și pentru oricine dorea să-i asculte.
Din păcate, prietenia lor era bazată doar pe muzică, pentru că în rest erau destul de diferiți: unuia îi plăcea să piardă nopțile, altuia îi plăcea să doarmă nopțile; unuia îi plăcea să bea tot felul de băuturi alcoolice, altuia îi plăcea să bea apă; unuia îi plăcea să meargă prin discoteci, altuia îi plăcea să meargă la biserică.
Într-o zi, pe când cei doi repetau o partitură, cel de la vioară se oprește și îl întreabă pe celălalt ca și cum i-ar fi venit o super-idee:
— Uite, dacă tu mergi la discotecă diseară și bei cu mine, de mâine mă schimb și fac și eu ce faci tu.
Cel de la pian se opri și se gândi că o dată nu îi va face niciun rău, că poate face doar acest compromis pentru prietenul lui și-i răspunse liniștit:
— Bine! De acord.
Cel cu vioara lăsă arcușul în jos și-i replică dezamăgit:
— Am crezut că ești puternic și nu te lași doborât de niciun motiv în principiile tale. Uită ce ți-am zis.
Ah! Ce trist…
Nu pot confirma dacă această întâmplare este adevărată sau nu, dar sunt sigură că astfel de discuții pot exista între exploratori ca tine și de aceea vreau să-ți spun ceva:
Nu încălca legea exploratorului și nici a lui Dumnezeu, nici cu gândul, nici cu vorba, nici cu fapta… Fii autentic, niciodată nu poți ști cu adevărat prin ce situații treci.
Provocare: Trimite acest devoțional la trei prieteni/exploratori, încheind cu o concluzie personalizată.
