Totuși să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.
Luca 10:20
Orice copil, de fapt și eu, adult fiind, dar cu siguranță și un explorator ca tine, se bucură când primește un cadou, mai ales dacă îi place sau dacă își dorea de mult acel ceva pe care îl primește. Mă uit la copiii mei: când primesc ceva, sunt în culmea fericirii, însă după puțin timp euforia se duce — fericire trecătoare.
Ucenicii fuseseră trimiși de Isus în cetățile în care urmau să meargă, ca să vestească „Împărăția lui Dumnezeu”. Când s-au întors erau tare bucuroși că făcuseră minuni. Poate oamenii începuseră să meargă după ei să vadă ce fac. Poate auzeau laude la adresa lor. Poate cei vindecați le mulțumeau așa cum nu le mai auziseră urechile până atunci.
Isus intervine spunându-le că acest motiv nu este așa de important. Însuși împăratul Solomon în toată înțelepciunea lui a zis că „totul este deșertăciune și goană după vânt”. Cum? Chiar și atunci când lucrezi pentru Isus? Da, chiar și atunci, dacă motivația ta nu este corectă.
Isus, în schimb, le vorbește despre motivul cel mai important de bucurie: „Numele voastre sunt scrise în ceruri.” Adică adevăratul motiv de bucurie este viața veșnică. Bucuria nesfârșită, care nu este înăbușită de greutățile și problemele acestei vieții, este bucuria că Isus a murit în locul nostru și ne oferă viața veșnică.
Provocare: Repetă textul de azi, apoi mergi la membrii familiei și roagă-i pe rând să repete după tine textul. Bucurați-vă de darul veșnic al lui Isus.
