Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum.
Matei 5:34 p.p.
Motivul pentru care Isus spune „să nu jurați nicidecum” este: să nu jurăm „nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu;… să nu juri nici pe capul tău, căci nu poți face un singur păr alb sau negru”. Noi nu avem nimic pe care să nu-l fi primit; mai mult, nu avem nimic care să nu fi fost cumpărat pentru noi prin sângele Domnului Hristos. Prin urmare, nu dispunem de niciun lucru asupra căruia să avem dreptul de garanție că ne vom ține cuvântul.
Iudeii credeau că porunca a treia oprește folosirea în chip ușuratic a numelui lui Dumnezeu, dar își închipuiau că sunt liberi să folosească alte jurăminte. Nici nu se dădeau înapoi de la călcarea jurământului, atâta timp cât se putea găsi un pretext meșteșugit, care să-i pună la adăpost de lege.
Isus a osândit practicile lor, declarând că obiceiul lor de a jura era o călcare a poruncii lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Mântuitorul n-a oprit cu desăvârșire folosirea jurământului în justiție. Marele-preot I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” Isus a răspuns: „Tu ai zis”, adică: „Da, sunt!”
Prin sfântul apostol Pavel, Domnul Hristos ne îndeamnă: „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud” (Efeseni 4:29). (CMF)
Provocare: Caută un pasaj din Scriptură despre un jurământ care a fost conform cu Legea Lui.
