Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete: ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.
Ioan 4:14
Broaşte se găsesc în toată lumea şi întrucât consumă cantităţi imense de insecte dăunătoare, ele sunt pretutindeni prietenele omului. Pentru acest motiv, sunt o valoroasă resursă naturală şi ar trebui protejate, în loc să fie privite cu superstiţie. S-a estimat, odată, că o broască ar putea consuma destule insecte pe pământul unui fermier pentru a ajunge să valoreze 50 de dolari. Dar poate cea mai valoroasă broască din lume este cea care trăieşte în regiunile semiaride din Australia centrală.
Broasca cu cruce, numită astfel din cauza modelului pe care îl au negii negri de pe spatele ei, este un recipient cu apă viu. În timpul ploilor ocazionale, ea bea prețiosul lichid dătător de viață, până când se umflă. În timpul secetei care urmează ploii, acest amfibian se îngroapă în noroiul care se întăreşte, unde rămâne luni de zile fără să mai aibă nevoie de apă.
Când aborigenii australieni se află blocaţi în terenuri uscate, în timpul anotimpului secetos, ei nu trebuie decât să descopere broasca cu cruce, pentru a supravieţui. Apa stoarsă din aceste containere naturale a păstrat viaţa băştinaşilor în condiţii de secetă care ar fi fost fatale oricui n-ar fi cunoscut obiceiurile broaștei.
Aşa cum aborigenii australieni folosesc broasca cu cruce atunci când au nevoie de apa dătătoare de viaţă, la fel şi oamenii însetaţi spiritual, rătăcind în deşertul vieţii, pot fi salvaţi din moartea spirituală, dacă beau apa vieţii din cruce.
Moise a lovit stânca, reprezentându-L pe Hristos, şi a obţinut apă în pustie. Se pare că Isus a avut în minte acel incident când a spus femeii de la fântână: „Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete.” Aşa că, de la un animal umil până la Moise şi stâncă şi până la Hristos şi cruce, învăţăm lecţia apei dătătoare de viaţă, fizică şi spirituală. N-ar trebui şi noi să răspundem, asemeni samaritencei: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete” (Ioan 4: l5)?
