Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.”
Geneza 1:20
Până în 1907 nimeni nu ştia de unde vine gâsca cu obrazul alb. În fiecare toamnă, stoluri apăreau în Europa de Nord, stăteau acolo pe timpul iernii şi apoi zburau în nord, spre necunoscutele lor pământuri în care cuibăreau. Dar în 1907, gâşte cu obrazul alb au fost găsite cuibărind în Insula Spitzerbegen, în nordul Norvegiei. Mai târziu, au fost descoperite alte locuri de cuibărit, iar misterul care a existat timp de secole a fost dezlegat.
Există un tip de scoică numită scoica gâscă, având un gât şi o cochilie care seamănă cumva cu capul unei gâşte. În interiorul cochiliei se află un corp micuţ, care seamănă cu forma unei gâşte, iar picioarele seamănă cu penele din coada unei gâşte. Crezând că misterioasa gâscă provenea din aceste scoici, savanţii din Evul Mediu au numit aceste gâşte, gâştele scoică. Alţi savanţi credeau că gâştele cu obrazul alb creşteau în copaci, atârnând cu capul în jos ca nişte fructe, până când se maturizau. La coacere, se spunea, ele cad în apă şi înoată sau zboară. Scriitori din secolul șaptesprezece spuneau că au văzut gâşte scoică îngrămădite pe chila unei corăbii. Ceea ce descriau ei erau totuşi scoici.
Astfel de istorisiri sunt, bineînţeles, depăşite pentru noi astăzi, dar pentru naturaliştii de pe timpuri ele păreau destul de logice. Savanţii bisericii citau chiar Geneza 1:20 ca să susţină teoria că păsările veneau din apă.
Ştim acum că, deşi Dumnezeu a creat toate fiinţele din apă şi din pământ, El a dat fiecărei creaturi capacitatea de a se reproduce după soiul ei în moduri unice şi minunate.
Există, fără îndoială, multe lucruri pe care noi le credem astăzi şi care vor părea ridicole când vom ajunge în cer şi vom afla mai mult despre creaţia lui Dumnezeu. Este uşor să vezi adevărul unor explicaţii valide după ce au fost arătate, dar nu este totdeauna atât de uşor să vezi acest adevăruri înainte ca ele să fie revelate. Noi facem tot ce putem mai bine cu cunoaşterea limitată despre lume pe care o avem.