Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.
Matei 6:13
Papagalul pitic este o pasăre de colivie comună în America de Nord. În sălbăticie, papagalii pitici sunt verzi, cu feţe galbene şi măşti fine negre. Dar astăzi, papagalii pitici apar în multe culori – verzi, albaştri, galbeni, negri şi albi.
Papagalii nu pot cânta precum canarii, dar pot învăţa să vorbească. Membri ai familiei papagalilor, papagalii pitici pot învăţa pasaje deosebit de lungi. Se spune că unul din ei a reuşit să recite toată rugăciunea domnească.
Papagalii pitici sunt păsări sociabile, care se adună în stoluri şi stau pălăvrăgind zgomotos ceasuri întregi. Când e singur, papagalul pitic, se simte foarte rău. Două păsări îşi arată ataşamentul una faţă de cealaltă stând foarte aproape una de alta şi frecându-şi ciocurile într-un fel de sărut păsăresc. Acesta este unul din motivele pentru care papagalii pitici mai sunt numiţi şi „Iove birds”, păsări ale dragostei (în limba engleză). Din cauza dorinţei foarte mari de tovărăşie a unui papagal singur, o oglindă este deseori aşezată în colivia sa. Pasărea stă lângă propria imagine în oglindă, o „sărută” şi pare să nu realizeze niciodată că nu e o altă pasăre acolo.
Dacă un papagal pitic nu are drept tovarăş un alt papagal, el poate adopta o persoană sau un alt animal de casă din familie, ca prieten. Noi am avut un papagal pitic, numit Pete cel sprinten, care se bucura de compania oamenilor şi avea libertate în toată casa, dacă nu aveam oaspeţi. Locurile lui preferate erau umerii noştri, iar dacă mâncam, se aşeza pe coada lingurii sau furculiţei. Umbla de la farfurie la gura noastră, inspectând fiecare înghiţitură, ca să găsească ceva ce i se părea bun.
Într-o zi, Pete a încercat să se împrietenească cu o veveriţă a unui prieten, de care aveam grijă. Veveriţa nu a înţeles intenţiile lui Pete când acesta a intrat în colivia ei şi cu greu am putut salva la timp de la moarte un papagal rănit.
La fel cum Pete depindea de ajutorul nostru ca să-l scoatem din necaz, şi noi depindem de Dumnezeu, să ne protejeze de rău, dacă intrăm, fără să ştim, în situaţii periculoase.
