O, adâncul bogăţiei, inţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! …cât de neînțelese sunt căile Lui!
Romani 11:33
Pavel nu scrie despre ştiinţă în textul pe care tocmai l-am citit, dar putem totuşi să facem o aplicaţie în această direcţie.
Într-o veche mină de aur, sub pământ, în Dakota de Sud se află o cisternă care conţine 400 000 litri de lichid de curățare. Oricât de incredibil ar părea, aici se află un fel de telescop. Ca să fie chiar mai ciudat, nu există nici o deschidere care să conducă direct spre suprafaţă. Totuşi, telescopul este folosit ca să studieze soarele, sau ar trebui să spun, neutronul care vine de la soare.
Nimeni n-a văzut vreodată un neutron, dar este descris de oamenii de ştiinţă ca fiind, probabil, cea mai mică particulă nucleară cunoscută. Nu are greutate şi nici nu este încărcat electric, şi zboară prin spaţiu cu viteza luminii. După câte se pare, ar putea călători prin km şi km de plumb solid, fără ca măcar să-şi încetinească viteza.
Deci, cum pot oamenii de ştiinţă să capteze suficient timp un neutron ca să-l studieze? Pentru aceasta este cisterna de lichid. Cu 1,5 km între el şi suprafaţă, singura particulă sau rază care poate să treacă, se crede că este neutronul. Mai mult, se speculează că o dată la foarte mult timp, un neutron se ataşează unui atom de clor din cisternă şi îl transformă într-un atom radioactiv de argon. Din moment ce atomii pot fi studiaţi mult mai uşor decât neutronii, oamenii de ştiinţă aşteaptă un timp, apoi scot lichidul din cisternă, numărând atomii radioactivi de argon. Chiar şi atunci, nimeni nu este sigur că neutronul a fost cel care a format argon din clor.
Ceea ce s-a aflat, totuşi, este că, dacă teoria este corectă, există mult mai puţini neutroni care vin de la soare decât ar trebui să fie. Oamenii de ştiinţă cred că asta înseamnă că soarele începe să se consume, dar nu vom şti despre acest lucru decât în vreun milion de ani!
Desigur, ei admit că, din moment ce toate acestea sunt doar teorie, poate că ei nici măcar n-au prins neutronul. Poate că neutronul nici nu există.
Căutarea bâjbâită a omului după neutron ilustrează în miniatură misterul şi măreţia căilor lui Dumnezeu, care depăşesc cu mult imaginaţia minții noastre.
