Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine.
2 Timotei 2:15
În junglele Americii de Sud trăieşte o furnică puţin cunoscută, care locuiește într-un cuib de frunze. Frunzele sunt cusute împreună cu fire de mătase. Un explorator pe nume Doflein a fost primul care a descoperit această insectă. El ştia că nu se cunoştea vreo furnică în stare să ţeasă fire de mătase aşa cum face un păianjen, aşa că s-a întrebat cum aveau aceste furnici mătasea care le ţinea cusut cuibul.
Cu un cuţit ascuţit, Doflein a retezat unul dintre tivurile cuibului, fiind atent să nu taie frunzele.
Imediat, zona pe care o descususe a fost inundată de furnici. De undeva din cuib a venit un grup să desfacă toate aţele vechi. Când curăţenia s-a încheiat, un rând de furnici a mers spre marginea frunzei. Prinzând cu atenţie de frunza de jos, ele s-au ridicat şi au prins capătul frunzei superioare. Foarte răbdător, ele au lucrat ca să aducă împreună capetele din ce în ce mai aproape, până când, în cele din urmă, cele două frunze erau gata să fie cusute.
Doflein a văzut atunci furnici lucrătoare venite din interiorul cuibului, fiecare purtând câte o larvă de furnică. Aşa cum probabil ştii, furnicile ies din ouă într-un stadiu de larvă în care seamănă cu mici viermişori. Când au crescut destul, aceşti viermişori intră într-o gogoaşă pe care o ţes în jurul lor şi se odihnesc acolo până când, printr-un proces misterios, se transformă în furnici adulte. Doflein şi-a dat seama de sursa mătăsii imediat ce a văzut larvele, dar nu şi-a putut imagina cum vor coase furnicile cu ea.
El a observat o lucrătoare coborând capătul larvei – cel din care ieşea firul de mătase – pe marginea frunzei şi ataşând capătul mătăsii de o frunză. Apoi furnica s-a mutat pe cealaltă frunză şi a lovit-o cu larva. Lucrătoarea a mişcat apoi larva în sus şi în jos şi înainte şi înapoi, asemănător cu acul unei maşini de cusut în zig-zag. Astfel, a fost făcută prima cusătură.
Tot efortul pe care l-a observat exploratorul, care a luat mai mult de două ore, cerea hărnicie, stăruinţă, răbdare, îndemânare şi colaborare. Dumnezeu ne cere şi nouă să practicăm aceste virtuţi.
