Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.
Matei 6:11
În 1939 în Angola, Africa, a fost o secetă foarte mare, care a afectat una dintre staţiunile misionare de acolo. Din cauză că n-a crescut nici un fel de recoltă, hrana din staţiune s-a împuţinat din ce în ce mai mult, până când, în aprilie, nu mai era deloc.
Directorul misiunii, care era dintre localnici, era plecat când hrana s-a terminat, aşa că soţia lui a chemat o adunare de rugăciune şi cei cincizeci de locuitori ai misiunii s-au adunat să se roage pentru hrană.
În timp ce discutau după serviciul divin, fiica directorului a ieşit afară. După puţin timp, ea s-a întors entuziasmată, cu mâinile pline de ceva alb, pe care îl mânca cu poftă.
Ea a povestit că văzuse trei europeni care i-au spus: „fetiţo, Dumnezeu a răspuns rugăciunilor voastre. El v-a trimis mană. Este mană. Ia şi mănâncă!”
Toţi cei care fuseseră la întâlnirea de rugăciune au ieşit afară şi, bineînțeles, pământul era acoperit cu o substanţă albă, dar nu se vedea nimeni care să fi făcut asta. Când au gustat-o, era dulce ca mierea şi deosebit de săţioasă.
Mana a căzut timp de trei zile, dar, spre deosebire de mana biblică, aceasta nu s-a stricat. Oamenii de la misiune au umplut toate vasele, castroanele şi toate containerele pe care le-au putut găsi. Această hrană i-a susţinut până la seceriş.
Nimeni n-a văzut mana căzând. Era acolo după ce soarele usca roua, dimineaţa. Se găsea doar pe cei patruzeci de acri de pământ ai misiunii.
Directorul misiunii s-a întors la timp ca să fie şi el martor la miracol. Simţind că nimeni nu va crede, el a trimis un vas cu mană la birourile Diviziunii Sud-Africane.
Când eram mic, a fost una dintre cele mai mari plăceri ale mele să văd această mană într-o sticlă mică şi să ascult istorisirea spusă de fratele E.L. Cardey, atunci misionar din Africa. În 1970, fratele Cardey a spus mamei mele că el încă mai avea din mană.
Au fost critici care au spus că „mana” nu era altceva decât o substanţă care picură din anumiţi arbori de cauciuc din Africa. Numai că singurii copaci de pe teritoriul misiunii erau portocali.
