Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.
Matei 26:41
S-a spus în favoarea şarpelui cu clopoţei că „cel puţin avertizează înainte de a ataca”. Oricine porneşte de la această presupunere trebuie să ştie că, în Arizona, un studiu a arătat că doar 4% din şerpii cu clopoţei urmăriţi au sunat înainte să atace. Acestea sunt mici ciudăţenii pe care se bazează unii când sunt în sălbăticie.
Există un număr de specii de şerpi cu clopoţei în Statele Unite, dintre care toate poartă segmentele spaţiate şi ataşate larg între ele, cunoscute drept clopoţei. Numărul de clopoţei, totuşi, nu indică vârsta şarpelui. Într-un an se pot adăuga până la patru. De fiecare dată când reptila îşi schimbă pielea, se ataşează un nou clopoţel. Când şarpele îmbătrâneşte, ultimul clopoţel cade, aşa că, de obicei, este greu de spus câţi clopoţei au fost produşi, cu excepţia unui şarpe foarte mic.
Cursurile de prim ajutor şi orele de sănătate predate în Statele Unite accentuează diverse metode de a trata muşcătura unui şarpe şi este de extremă importanţă ca măsurile de securitate să fie luate imediat după mușcătură. Deşi persoana respectivă poate să nu moară, pot apărea alte efecte nefericite, cum ar fi o infecţie severă, ce duce la pierderea unui membru.
Şarpele cu clopoţei merită tot respectul, nu doar pentru că este un potențial pericol, ci şi pentru că este folositor în echilibrul naturii. Cei mai mulţi oameni vor fi, totuşi, de acord că prima atitudine faţă de acest animal este cea care predomină. În consecinţă, o persoană care trăieşte într-o ţară în care există şerpi cu clopoţei, îşi dă seama în mod constant de posibila lor prezenţă şi este gata să distrugă reptila înainte ca aceasta să rănească pe cineva.
Aşa cum nu este sigur să ne bazăm pe zgomotul făcut de şarpele cu clopoţei ca să ne avertizeze de planurile reptilei, la fel nu trebuie să ne aşteptăm ca ispita să ne avertizeze despre prezenţa ei. Şi aşa cum cineva trebuie să fie atent să nu întâlnească un şarpe cu clopoţei într-o ţară în care aceştia există, la fel şi noi trebuie să fim, în mod constant, veghetori la ispita care se poate strecura asupra noastră pe nesimţite, prinzându-ne neatenţi. Cu şerpii cu clopoţei şi cu păcatul nu putem fi niciodată neveghetori.
