La cererea lor, a trimis prepeliţe şi i-a săturat cu pâine din cer.
Psalmul 105:40
Dumnezeu a trimis două feluri de hrană pentru copiii lui Israel, în timpul călătoriei lor prin pustie: mană, sau pâine din cer, care era o hrană completă, şi prepeliţe. Psalmul 78:18-31 ne spune că oamenii n-au fost mulţumiţi cu mană. Ei au cerut carne. Uneori, Dumnezeu ne dă ceea ce cerem, ca să învăţăm că doar drumul Lui este cel mai bun.
Deci, copiii lui Israel s-au trezit într-o dimineaţă şi peste tot erau prepelițe. Istoricii ne spun că această pasăre era o delicatesă obişnuită în Egipt. Aşa că, atunci când prepeliţele au zburat şi au acoperit pământul, israeliţii nu-şi mai încăpeau în piele de bucurie.
Specia de prepeliţe la care se referă Biblia era fără îndoială prepeliţa migratoare, care este şi azi obişnuită în Asia, Europa şi Africa. Spre deosebire de prepeliţa de Virginia şi alte prepeliţe din America de Nord, care nu migrează, prepeliţa migratoare zboară spre sud, să ierneze în Asia şi Africa de Sud, întorcându-se în stoluri enorme în fiecare primăvară.
Ele migrează prin Egipt şi Palestina, şi întotdeauna zboară în direcţia vântului, pentru că sunt zburătoare slabe. Dacă vântul scade sau îşi schimbă direcţia, ele se luptă să continue în direcţia cea bună, dar curând obosesc şi se lasă pe pământ. Extenuate, sunt uşor de capturat.
Era primăvară, probabil, când israeliţii au cerut lui Dumnezeu carne. Şi a fost simplu pentru Dumnezeu să ofere prepeliţe. „a pus să sufle în ceruri vântul de răsărit şi a adus, prin puterea lui, vântul de miazăzi. A plouat peste ei carne ca pulberea şi păsări înaripate cât nisipul mării” (psalmul 78:26,27).
Tot ce a avut Dumnezeu de făcut a fost să aducă vântul de est ca să schimbe direcţia vântului de sud încărcat cu prepeliţe deasupra taberei şi prepeliţele au rămas acolo. Cu toţii ştim ce s-a întâmplat. Oamenii au fost atât de acaparaţi de pofta lor încât s-au îndopat prea mult şi mulţi au murit.
