Eu – zice Domnul – te voi învăța şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi.
Psalmul 32:8
Cât priveşte bunele exemple, dintre toate creaturile lui Dumnezeu, albina lucrătoare este o premiantă. Albina cercetaş, care a găsit o bună sursă de nectar, va executa un „dans al mierii”, care spune celorlalte surate din stup unde este. Aceste mişcări unduite urmează anumite modele, indicând distanţa şi direcţia florilor cu nectar. Cercetaşii aduc informaţii despre tipul de flori, în eşantioane din nectarul colectat.
Dacă hrana este la mai mult de 100 m, albinele cercetaş fac un dans în opt. Partea îngustă, încrucișată a figurii opt indică direcţia, în funcţie de soare. O mişcare în sus indică faptul că hrana este în direcţia soarelui; o mişcare în jos indică opusul, iar unghiurile dintre acestea sunt indicate de mişcări la dreapta sau la stânga. Când sursa de nectar este la o distanţă mai mică de 10 metri, dansul este circular. Aceste dansuri circulare iau formă de seceră odată cu creşterea distanţei şi, în mod gradat, formă de opt.
Pentru că albinele pot călători până la 5 km pentru a culege nectar, cercetaşele au mijloace adiţionale de comunicare a distanţelor. Ele variază viteza mişcărilor în timp ce aleargă peste încrucișarea figurii opt. Douăzeci de mişcări pe minut înseamnă că nectarul este la 1 km distanţă; douăsprezece mişcări înseamnă că e la 3 km. Când sursa e dincolo de 3 km, viteza mişcărilor scade puţin.
Din moment ce dansul care indică direcţia este atât de exact, albinele au toate informaţiile de care au nevoie ca să localizeze·sursa de nectar.
Există momente în viaţă când deciziile pe care le luăm pot fi foarte importante. Aşa cum albinele se orientează după soare atunci când iau anumite decizii vitale, şi noi trebuie să ne orientăm după „Sdinging birdsoarele neprihănirii” (Maleahi 4:2), care este Isus. El a cercetat pământul pentru noi. El ştie foarte bine să ne direcţioneze cărarea şi putem, cu siguranţă, să-I urmăm indicaţiile.
