Aşa vorbeşte Domnul: „înţeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte”.
Ieremia 9:23,24
Raportat la mărimea lor, insectele sunt cei mai puternici membri ai regatului animal. O muscă de carne poate trage o maşină jucărie care cântăreşte de 170 de ori mai mult decât greutatea ei. O albină poate trage o greutate de 300 de ori mai mare decât a ei şi o insectă ciudată numită urechelniţă a tras o maşină jucărie care cântărea de 530 ori mai mult decât ea.
Un cărăbuş poate ridica de 850 de ori greutatea lui. Dacă un om de mărime medie ar putea face aceasta, ar trebui să ridice mai mult de 60 de tone. Îţi dai seama! Dar ar trebui să adăugăm că dacă gândacul ar fi la fel de mare cât un om, n-ar putea ridica de 850 de ori greutatea lui. O parte din această putere provine din faptul că este atât de mic. Când vei studia fizica, vei afla de ce se întâmplă acest lucru. Este vorba aici de ceva numit „putere absolută”.
Un elefant are 40.000 de muşchi în trompă şi poate ridica cu ea cam o tonă. Un elefant din Burma a tras o încărcătură de buşteni care cântărea patru tone, fără ca aceasta să fie pe roţi. Dacă greutatea ar fi pe roţi, frecarea s-ar reduce, putând fi trase greutăţi mult mai mari. Un cal de povară a tras şaisprezece vagoane de cale ferată, cântărind împreună peste 55 de tone, mai mult de 30 km, în şase ore.
Ar putea să te surprindă să afli că cea mai mare greutate ridicată vreodată de om, din câte se ştie până acum, a avut 2843 kg şi a fost ridicată prin ceea ce se numeşte stilul „pe spate”, de un bărbat de 165 kg, numit Paul Anderson, din Georgia, în 1957. Poţi să fii sigur că n-a ridicat acea greutate deasupra capului, dar a ridicat-o de la podea.
Oamenii pot elogia demonstraţii de forţă şi le pot consemna în istorie. Dar oamenii puternici şi puterea lor trec, şi ce rămâne? Ieremia avea dreptate, nu-i aşa? Singurul lucru care are o valoare care rămâne este cunoașterea îndeaproape a lui Isus, ca Mântuitor şi Prieten.
