Tot ce are suflare să laude pe Domnul. Lăudaţi pe Domnul.
Psalmul 150:6
În ciuda a ceea ce ai auzit, balenele nu scot apă prin nări şi elefanţii nu beau apă cu trompa. Ambele animale s-ar îneca dacă apa ar intra în căile lor respiratorii.
Când o balenă se pregăteşte să se scufunde, îşi umple plămânii cu aer, pe care îl reţine în timp ce se află sub apă. Apoi, când se ridică la suprafață, expiră aerul, care acum a devenit cald şi umed. Aerul expirat se condensează în contact cu aerul mai rece de afară, formând jeturi de vapori care seamănă cu apa şi pot fi văzute de la o mare distanţă. Uneori, balena expiră chiar sub suprafaţa apei, aruncând în aer cantităţi considerabile de apă. Dar această apă nu provine din nările balenei.
Deşi un elefant nu bea apă prin trompa sa, el trage apă pe trompă, ca să o arunce în gură. De asemenea, el foloseşte trompa ca un furtun pentru a se uda cu apă pe corp, ca să se răcorească şi să se spele. Dacă un elefant de la grădina zoologică este necăjit de un om, îşi poate umple trompa cu apă şi îl poate stropi în faţă pe agresor.
Apa şi aerul sunt absolut necesare pentru viaţa elefantului cât şi a balenei, dar ca şi celelalte animale, ele nu pot respira şi bea apă în acelaşi timp. Şi nici unul dintre ele nu bea prin nas, chiar dacă elefantul îşi folosește nasul ca să ducă apa la gură.
În Psalmul 150, imnul de încheiere al cărţii Psalmilor, psalmistul înalţă pe o culme extraordinară a laudei, ca măsurile finale ale unei mari simfonii. În acest psalm, el se gândeşte poetic la fiecare lucru în viaţă, la toate animalele, ca fiind în stare să laude pe Dumnezeu. Şi, în felul lor, balene şi elefanţi, păsări şi insecte, fac întocmai acest lucru. Dar noi, cărora Dumnezeu ne-a dat inteligenţă cu mult mai multă decât acestor creaturi, ar trebui zilnic să-I oferim, în inima şi mintea noastră, laudă pentru lucrurile minunate pe care El ni le-a dat şi pe care le-a făcut pentru noi.
