Căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.
Ioan 15:5
Lângă Rio Mayo, în Mexic, trăiesc o insectă şi o plantă care au o relație neobişnuită. Planta, care este înrudită cu poinsettia, se numește planta săgeată, pentru că indienii foloseau cândva seva ei lăptoasă otrăvitoare pentru vârfurile săgeţilor lor. Această plantă produce nişte păstăi cu semințe. Primăvara, o molie mică îşi depune ouăle pe plantă. Când omizile ies din ouă, ele intră în păstăi şi se hrănesc cu ele. Din fericire, multe dintre păstăi rămân neinfestate şi se dezvoltă normal. Când seminţele au atins maturitatea, păstăile se deschid şi boabele sunt aruncate la distanţe considerabile faţă de planta mamă.
Păstăile care conţin omizi nu fac seminţe, dar în cele din urmă, cad pe jos. Între timp, omizile au crescut atât cât să umple păstăile şi le-au căptușit cu mătase. Când acestea cad pe nisipul fierbinte, se înfierbântă şi ele, bineînţeles. Dacă stau în soare, omizile vor muri. Aşa că omizile folosesc o metodă specială ca să scape de căldură. Insecta se prinde de căptuşeala de mătase de pe peretele păstăii şi îşi loveşte corpul de perete. Acest lucru face ca păstaia să sară şi mişcarea continuă până când găseşte umbră.
După un timp, omida taie o ieşire, pentru a fi folosită mai târziu. Apoi merge la culcare până în primăvara următoare, când se dezvoltă ca molie adultă şi ciclul reîncepe.
Unele dintre păstăile cu omizi înăuntru sunt vândute în Statele Unite ca fasole mexicană care sare. Ele sar cam trei luni, până când omizile intră în stadiul de pupă. Când molia adultă iese din păstaie, în Statele Unite, este sortită pieirii, pentru că trebuie să folosească planta săgeată drept gazdă. Ea nu poate folosi nici o altă plantă, în afară de aceasta.
Molia din fasolea mexicană care sare nu poate supravieţui departe de planta săgeată. La fel şi rasa umană – eu şi tu – nu putem supravieţui departe de Isus. În El trăim şi ne mişcăm şi ne avem fiinţa, aşa cum spunea Pavel atenienilor (vezi Fapte 17:2,8).
