Când strigă cei fără prihană, Domnul aude şi-i scapă din toate necazurile lor.
Psalmul 34:17
Aproape fiecare oraş are populaţia sa de porumbei. Aceste păsări se simt atât de confortabil în prezenţa oamenilor încât, dacă întâlnesc o ființă umană pe trotuar, merg linişţiţi pe aproape.
Deşi porumbeii sunt nişte păsări cu un temperament plăcut şi, în general, iubite, au obiceiul neplăcut de a acoperi marginile trotuarelor, pervazurile ferestrelor şi acoperişurile cu excrementele lor. Prin urmare, multe oraşe au încercat să scape de porumbei. Totuşi, toate încercările de a-i convinge să plece au fost fără rezultat, pentru că păsările s-au adaptat atât de bine omului.
Pentru că şoimii vânează porumbei în sălbăticie şi scot un ţipăt înfricoșător când se îndreaptă spre prada lor, o înregistrare a ţipătului unui şoim a fost transmisă, prin difuzoare puternice, în anumite oraşe unde porumbeii erau o adevărată pacoste. Dar porumbeii n-au reacţionat. Şoimii nu vânează porumbeii care locuiesc în oraşe şi după ce generaţii la rând n-au avut de-a face cu ei, porumbeii au pierdut capacitatea de a recunoaște sunetul unui duşman.
Un experiment asemănător cu grauri nedoriţi a avut, totuşi, un rezultat diferit. Locuitorii dintr-un oraş din vestul Statelor Unite au vrut să scape de grauri aşa că au înregistrat strigătul unui graur aflat în pericol. Când s-a transmis prin difuzoare, fiecare graur a părăsit oraşul cât ai clipi. Pentru ei, strigătul unui tovarăş aflat la ananghie, semnaliza pericol; de aceea, au luat aminte la avertizare şi au fugit.
Porumbeii de oraş au pierdut capacitatea de a auzi semnalul de pericol, necesar pentru supravieţuirea lor în sălbăticie pentru că nu mai aveau nevoie să recunoască sunetul. Dar graurii sunt relativ nou sosiţi în America de Nord şi recunosc încă semnalele de avertizare.
Există două tipuri de auz: capacitatea fizică de a detecta sunete şi capacitatea mentală de a judeca dacă ceea ce auzi este important. Isus ne spune multe lucruri. Dacă ascultăm, le putem auzi şi dacă Îi cerem să ne dea înţelepciune ca să înţelegem învăţăturile Sale, El ne-o va da. Dar dacă permitem ca alte influenţe să ne facă surzi la vocea lui Dumnezeu, nu vom mai auzi chemarea Sa.
